Cel mai important premiu internaţional pentru un scriitor a revenit americanului Ernest Hemingway. Nepot al unui emigrant englez, Hemingway este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori ai „Generaţiei pierdute“ din America de după Primul Război Mondial. Născut în 1899, în Oak Park, Illinois, Ernest Miller Hemingway era fiul unui medic. Din timpul verilor pe care le petrecea în copilărie la casa de vacanţă a familiei din Michigan, Hemingway a păstrat pasiunea pentru viaţa în aer liber şi interesul pentru vânătoare şi pescuit.
După terminarea liceului, în 1917, este angajat reporter la „The Kansas City Star“. Experienţa de acolo, deşi a durat numai şase luni, i-a influenţat stilul de mai târziu, după propria mărturisire: „Să foloseşti propoziţii scurte.
Să foloseşti paragrafe iniţiale scurte. Să foloseşti o limbă viguroasă“. Stilul său plin de forţă i-a şi adus cele două mari distincţii, Premiul Pulitzer, în 1953, pentru povestirea „Bătrânul şi marea“, şi Premiul Nobel pentru literatură, în anul următor. Comitetul Nobel îşi motiva astfel decizia: „pentru măiestria artei narative, foarte recent demonstrată în «Bătrânul şi marea» şi pentru influenţa pe care a exercitat-o asupra stilului contemporan“.
Călător prin lume
Apreciat de contemporanii săi, printre care se numărau Gertrude Steiner, Sherwood Anderson, Scott Fitzgerald sau James Joyce, Hemingway a dus o viaţă al cărei tumult a concurat, nu o dată, opera. De la Paris în Spania, din Africa în Bahamas sau în Cuba, aventurile sale au constituit întotdeauna o sursă de inspiraţie pentru scriitor.
Cele mai multe dintre povestirile sau romanele semnate de el au o componentă autobiografică deloc neglijabilă. Aşa se întâmplă chiar de la primul volum apărut la Paris, în 1923, „Trei povestiri şi zece poeme“, în care dragostea din timpul războiul
