A descoperit pasiunea pentru muzică de la o vârstă fragedă şi nu şi-ar putea imagina nici măcar o zi departe de pianul primit cadou de la părinţi.

Avea doar opt ani când părinţii i-au schimbat mersul vieţii. „Eram în clasa a II-a, iar când am venit de la şcoală am văzut pe casa scării un pian tras de şapte bărbaţi, printre care se număra şi tatăl meu. Nu pot exprima în cuvinte bucuria de atunci“, mărturiseşte Teodora. Fetiţa îşi aminteşte că, încă de pe vremea când era la grădiniţă, era atrasă de muzică, fiind de ajuns să-şi vadă verişorul cântând la pian pentru a-şi alege un instrument favorit.

Premiată pentru interpretare

„Aveam cinci ani când mama mă întreba de ce nu vreau să urmăresc «Tom şi Jerry» şi de ce prefer muzica. Mă născusem cu această pasiune, iar atunci când l-am văzut pe verişorul meu cântând la pian, i-am spus mamei că asta e tot ce îmi doresc“, spune eleva Liceului de Muzică. După un an, Teodora a fost preluată de profesoara Gabriela Mareşi, care, la rândul său, i-a sugerat fetiţei să studieze cu un alt cadru didactic, Mihaela Popescu, potrivită pentru stilul ei. De la o oră pe săptămână, Teodora a început, din clasa a III-a, să stea cel puţin trei ore în faţa pianului, apoi a participat direct la olimpiade. „Am luat premiul III la două olimpiade şi menţiune la Concursul Internaţional Orpheus, rezultate care m-au făcut să-mi doresc mai mult“, declară Teodora.

Fetiţa nu are deocamdată un pianist favorit, întrucât susţine că nu a venit momentul să-şi aleagă un model, şi asta pentru că nu vrea să fie nevoită să-l schimbe mai târziu. „Profesoara mea, doamna Popescu, îmi e de ajuns ca model. Îmi place muzica uşoară, românească şi chiar populară. De anul acesta, urmez şi cursuri de canto, cu doamna Olimpia Bălăşoiu. Nu ştiam că pot să-mi pun în valoare şi vocea. Păşesc în viaţă şi aflu ceva nou despre mine“, declară