Primul-ministru Emil Boc a anunţat cu mândrie revoluţionară că a înfiinţat Consiliul pentru Raţionalizarea Cheltuielilor Publice, instituţie formată din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi ai Corpului de Control al primului-ministru. Acest Consiliu, care după titulatură ne trimite cu gândul la vremuri de război şi foamete, ar avea ca menire să monitorizeze modul în care sunt cheltuiţi banii publici de către ministere, agenţii guvernamentale şi alte structuri care gestionează bani publici. Conform declaraţiei lui Boc, noua structură va face şi propuneri de economisire a banilor publici.
Iniţiativa domnului Boc ne amuză, atât cât te poţi amuza de o chestiune pe cât de penibilă, pe atât de inutilă. Românilor li s-a spus acum un an că există resurse interne pentru depăşirea crizei. Băsescu şi liderii PD-L şi PSD au promis majorări de salarii, de pensii, un regim special pentru profesori, refacerea sistemului sanitar, facilităţi pentru întreprinderile mici şi mijlocii, măsuri de diminuare a şomajului. La ceva vreme s-au emis norme legale, al căror scop declarat era să contribuie la diminuarea efectelor crizei. Negocierile cu FMI şi cu Banca Mondială au fost prezentate ca un mare succes. În primăvară ne-am trezit la realitate. O realitate cruntă şi urâtă. Salariile şi pensiile nu s-au majorat. Dimpotrivă, anumite categorii salariale, precum profesorii sau militarii, s-au trezit în pericol să piardă din cuantumul salariului, iar pensiile sunt plătite cu tot mai mari întârzieri. Acordul cu FMI este ţinut la secret, iar cele aproximativ douăzeci de miliarde de euro împrumutate din străinătate nu produc efecte concrete în economie. Nimeni nu ştie unde se duc banii ăştia. Ştim însă că aceşti bani nu au oprit, de exe-mplu, creşterea ratei şomajului, numărul total al şomerilor din România fiind în luna mai 2009, de 5