Boxul românesc va fi reprezentat la Jocurile Olimpice de la Londra de o delegaţie de două persoane. Un sportiv şi un antrenor. Bogdan Juratoni are şansa să devină campion olimpic, dar nu are un medic. Infecţiile şi le tratează cu apă. Doar apă.

Agresiv în ring, "inversul lui Bute", cum singur se caracterizează, dar aproape timid când trebuie să vorbească despre lupta de zi cu zi, Bogdan Juratoni ar putea să fie eroul unui film hollywoodian, dacă nu s-ar fi făcut deja "Rocky". Povestea pare clasică - băiatul sărac care găseşte în sport o soluţie de viaţă - dar nimic din ce face sau ce spune Juratoni nu e un clişeu.

Dacă îl întrebi ce-i lipseşte se fâstâceşte, zâmbeşte şi încearcă un răspuns diplomatic: "Dacă iau aurul la Olimpiadă, poate o să-mi fie şi mie mai bine". E tânăr, e sportiv, mai mult, e al treilea boxer al lumii la categoria lui, de ce nu e agresiv aşa cum e în ring? De ce nu-şi urlă neajunsurile? "Lui nu îi place să se plângă, e luptător. Dar ne lipsesc multe, ne lipseşte o alimentaţie ca lumea, ne lipsesc sparingurile, de care avem mare nevoie", spune antrenorul său, Gheorghe Napoleon, care a pus un pariu cu el de acum patru ani. Că îl face campion olimpic. Şi pentru asta a muncit mult, după un program fix pe care l-a respectat în amănunt: "Eu din 2008 îl pregătesc pentru Olimpiadă. Am făcut un proiect, îl am acasă. Şi Pierre de Hillerin de la Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport m-a ajutat. M-a pus să îi fac un plan de pregătire pentru patru ani, până la Jocurile Olimpice de la Londra. Şi l-am făcut, cu fiecare zi în parte. Şi l-am respectat în proporţie de 90 la sută. Şi am reuşit".

Nici calificarea la Jocurile Olimpice de la Londra nu a fost o întâmplare, totul a fost gândit după o strategie bine pusă la punct: "Am respectat şi strategia să nu luăm medalie la europene. Intenţionat nu l-am avut în formă la europene, pen