Evadarea nespectaculoasă, dar nu mai puțin intensă și ireversibilă din nomenklatura ideologică a însemnat pentru Paul Cornea o prise de conscience, o asumare a unei identități renăscute prin examinarea stăruitoare a lumii din care făcuse nemijlocit parte.

Apariția volumului Ce a fost. Cum a fost (dialoguri între profesorul Paul Cornea și Da­niel Cristea-Enache) este un ex­cep­țio­nal eveniment cultural, politic și moral. Stră­lucit intelectual de for­mație umanistă, trecut prin aventura radicalismului de stânga, vindecat de iluziile marxiste, Paul Cornea oferă analize de o admirabilă sin­ceritate și nu mai puțin lă­udabilă profunzime asupra celei de a doua jumătăți de istorie românească, și nu numai, a secolului XX. Du­pă știința mea, nu există o altă mărturisire analitică a unui reputat in­telectual român de stânga care să atingă co­tele de onestitate, inclusiv la nivel au­tocritic, precum cele pe care le întâlnim în acest volum. Îl recomand din inimă tu­turor celor care chiar vor să înțeleagă ce a fost și cum a fost.

Mă opresc în acest articol asupra câtorva teme care mi se par luminos discutate de profesorul Paul Cornea. Adaug un bi­ne­me­ritat cuvânt de prețuire pentru criticul Da­niel Cristea-Enache, ale cărui incitante in­tervenții și interogații sunt complementul ideal al unei discuții proaspete și des­chi­ză­toare de noi ipoteze istorice și culturale.

Paul Cornea a intrat de tânăr în mișcarea comunistă, a fost unul dintre acei intelectuali care s-au dedicat cu altruism, dar și cu na­ivitate pasiunii revoluționare de inspirație leninistă despre care a scris atât de pătrunzător marele istoric François Fu­ret. Intervenea desigur și șocul prigoanei rasiale din timpul celui de-al doilea război mondial, refuzul categoric al oricărei for­me de izolaționism etnocentric. Pariul gre­șit din anii aceia nu înseamnă că și mizele erau eronate. Antif