Reactiile mediatice ale garniturii Putin, de fiecare data cind terorismul ataca frontal lumea civilizata, au ceva din cinismul emanat, artistic, de risul gilgiitor al cazacilor petrecareti din pinza lui Repin. Americanii au inceput, de-o buna bucata de vreme, sa boicoteze preferatele lor vinuri frantuzesti, dar si la fel de preferatii cartofi prajiti... à la gascon, ducind puburile newyorkeze in pragul falimentului. Si asta pentru ca - nici mai mult, nici mai putin - francezii sint pentru... pentru... continuarea razboiului din Irak. Si merita, proprement dire, pedepsiti. S-auzi si sa nu crezi. Dac-ar fi fost invers, n-ar fi mirat pe nimeni: adica daca antirazboinicii ar fi fost francezii, refractari - oricum structural - americanilor care cu-adevarat sint promotorii interventiei, logica momentului ar fi fost una... carteziana. Dar asa? Numai ca si printre americani sint, slava domnului, opozanti ai interventiei, decisi sa dea o lectie usturatoare... bucatariei galice. Si inversind astfel habitudinile. Paradoxele momentului. In plina ebulitie produsa de recentele alegeri din teritoriile palestiniene - cistigate de un Hamas permanent cu degetul pe tragaci - Putin ii invita, pojaluista, la Kremlin, pe proaspetii victoriosi sa le spuna, ce? (s-o fi intrebind blacksupla Condoleezza), sa le spuna ce le-a tot spus nu numai lor, ci mai tuturor antiamericanilor dintr-o lume araba ramasa in ancestrale tipare si foarte usor de atitat. Daca Razboiul rece s-a stins in datele lui prime, sevele-i nutritive i-au ramas intacte. Lesne detectabile in chiar relatia la zi ruso-americana. Oricum fardata cu ridurile obligatorii ale establishmentului, dar tainuind aceeasi inadecvare istorica. Nu exista conflict cu majore implicatii internationale, fara ca Rusia sa nu intervina orgolios, facind eforturi minime pentru a-si masca antiamericanismul funciar. Pierzind, umilitor, un "Razboi al st