Acum cateva saptamani m-a cautat fiica unui om condamnat la inceputul anilor 60 sub acuzatii absolut aberante. Un ilegalist faimos, acuzat, ca si alti functionari importanti din Ministerul Comertului Exterior (Suzin, Donath), ca au complotat impotriva intereselor statului roman. Din ratiuni care ar merita un studiu de sine statator (inventarea de tapi ispasitori pentru esecurile economice, xenofobia viscerala, antisemitismul de partid si de stat), regimul Ceausescu nu i-a reabilitat, desi Alexandru Barladeanu, ministru al Comertului Exterior in momentul arestarii si condamnarii acestor apropiati subalterni ai sai, a sustinut un asemenea demers. Am cunoscut-o bine pe Emilia Vulih, era o prietena a sorei tatalui meu care a fost ea insasi anchetata in acel caz, voi povesti odata ce stiu despre destinul acelei femei, o intelectuala autentica, nemembra de partid, devenita, caz intr-adevar exceptional, director general in Ministerul Comertului Exterior datoria expertizei ei incontestabile (facuse Academia Comerciala la Viena). La un moment dat, era cred ca prin 1976, Radio Europa Libera a transmis un interviu luat de Noel Bernard lui Adalbert Rozinger, unul dintre cei condamnati in ceea a intrat in istorie drept “lotul Comertului Exterior”, o discutie in care s-au explorat unele ipoteze legate de scopurile inscenarii judiciare din 1960. Regretatul fost detinut politic si jurnalist din exil Aurel Sergiu Marinescu a scris in amintirile sale despre Emilia Vulih, condamnata la moarte in acel proces-inscenare (sentinta a fost comutata in ultimul moment) si despre alti membri ai grupului.

Unul dintre anchetatorii cei mai cruzi, cei mai brutali, cei mai viciosi a fost Iosif Bistran. Acest personaj sadic traieste la Bucuresti, este colonel pensionar, are 78 de ani. A participat activ la numeroase alte faradelegi ale Securitatii. A fost direct implicat in anchetarea besti