Recenta schimbare la fata a PRM este inselatoare, dar ea ar putea influenta, in primul rind, interesele imediate ale partidului. Gruparea ultrapopulista din jurul PRM si al lui Corneliu Vadim Tudor si-a desemnat, la sfirsitul saptaminii trecute, candidatii pentru alegerile care vin. Altadata un eveniment de prima pagina, conclavul PRM n-a mai atras acum atentia mai mult decit un fapt divers oarecare. In ciuda sondajelor, cota de interes a grupului Vadim este intr-un declin evident. Senatorul insusi si-a pierdut nota de exotism. Repetitia acelorasi teme si gesturi a obosit opinia publica, iar inflatia de produse politice precum injuraturile, nationalismul mizerabilist, victimizarea megalomaniaca etc. de pe piata a epuizat natura de eveniment a discursului de tip PRM. Democratia este regimul plictiselii. Dusmanii ei se autodistrug prin exces. Senatorul Corneliu Vadim Tudor pare sa fi simtit primul acest pericol. Obisnuitele sale sarje politice contra tradatorilor de neam si tara, care i-au adus gloria politica, n-au lipsit nici de aceasta data, dar, pentru prima data, alaturi de ceilalti lideri PRM, el a incercat sa joace cartea onorabilitatii. Treziti ca dintr-un somn prelungit, peremistii prezenti la intilnire si-au afirmat dorinta de a participa la constructia unei Europe care sa cuprinda si Romania. In plus, au facut un apel la o campanie electorala decenta. In ciuda acestei surprinzatoare schimbari de atitudine, gestul a trecut ca si neobservat. Este adevarat ca PRM-istii vorbesc de o Europa a patriilor, dupa gustul lui Jean Marie Le Pen si in filiatia ideologica a extremei drepte traditionale, care se revendica de la formula petainista "Patrie, Familie, Munca", iar apelul lor deontologic a fost precedat de rituala dezlantuire retorica impotriva presedintelui Constantinescu. In plus, nimeni nu se asteapta ca senatorul Tudor sa abandoneze haiducia politica de pina