"Cei care-l au pe Naşu-n suflet” manifestă un comportament tipic de sectă. Indiferent pe ce palier sunt aliniaţi, vorbesc toţi la fel şi se-nchină necondiţionat la icoana Supremului. Dacă ăla tace, cum s-a întâmplat după referendum, sunt dezorientaţi. Fierb în suc propriu, dar nu ştiu ce să facă. Iniţiativa nu-i printre punctele lor forte. Au nevoie de texte prefabricate de alţii. Papagalii repetă vorbele, nu le produc, iar cu natura nu te joci. Finii politici ai Naşului Mare nu-şi pun întrebări, ei n-au dileme. Mustesc de certitudini. Obraznici, agresivi, sfertodocţi cu ifose, suficienţi, deseori violenţi, încearcă să-şi impună prin orice metode punctele de vedere. Şi alea împrumutate pe proces verbal de la comenduirea propagandei portocalii (era să scriu nazistă, puşchea pe limbă). Fiindcă, de regulă, nu-s în stare, intelectual, să formuleze unele. Aşteaptă în poziţie de drepţi ordinul de zi pe unitate, iau act de identitatea obiectivului, îl iau în cătare şi încep să-l toace-n cor.

Consecvenţi ca boii, rostogolesc continuu nişte vorbe proaste, calomniază fără mustrări de conştiinţă (nici n-au aşa ceva) şi aşteaptă ca electoratul lor, puţintel la minte sau pur şi simplu interesat, să le preia regurgitările. Şi să facă valul mare, din gură-n gură, până-n fund la taxatoare. Unele dintre măgăriile lor propagandistice au cam prins în folclorul politic. Versatili şi persuasivi, complici cu agenţi de influenţă ai serviciilor secrete detaşaţi în presă, folosindu-se şi de nişte cozi de topor din tabăra rivală, au proiectat pe fundalul isteriei nişte imagini apocaliptice adversarilor. Barem liderul PNL a ajuns, dacă ai timp şi chef să-i asculţi mestecând cuvinte, întruchiparea răului absolut. Antieuropean, antioccidental, iresponsabil, tiran, labil psihic, leneş, golan, gropar al liberalismului, trădător, aproape nimic nu le-a scăpat imagistic. Au încercat la un