Apropierea alegerilor e aidoma unei adieri primăvăratice peste haitele de câini, răsculând instinctele. Şi prostia.

Animalul politic ridică năsucul în vânt, inspiră adânc şi se pune pe lătrat sau pe împerecheat. Zestrea de voturi, promisiuni şi nebunii trebuie sporită. E sălbăticiunea cu ochii umezi şi colţii ascuţiţi, eterna prostie românească, cea mai fudulă din lume. Uneori te şi întrebi, ce poate fi mai dezesperant decât politicianul românesc? Mai există, oare, vreo ţară bătută de soartă, precum a noastră? E o întrebare legitimă, dar mă tem s-o pun cu voce tare, deoarece mă tem că, din multe colţuri ale lumii, ar putea izbucni un cor de proteste: „La noi!"

Afacerea „Cupru Min" a fost un banc prost. Canadienii care, chipurile, ar exploata o bogăţie de minimum 5,5 miliarde, o dau la-ntors. Când mă gândesc că totul s-a blocat la salvarea mediului, nici nu cred ce noroc porcesc am avut! Am fi fost slugile care curăţă la locul de muncă. Guvernul s-a împăunat, prim-ministrul şi-a trecut tranzacţia la butonieră, apoi, sub presiunea opiniei publice, au încercat să dreagă busuiocul. E drept, nimeni în afară de FMI nu poate spune de ce trebuie privatizat acest sector cuminte. Dar, dacă tot am vrut să vindem, eram chiar atât de rupţi în fund încât să ne ia la perpulis oricine? Ca să fie bancul mai tare, canadienii zic acum că da, iar Ministerul de resort, că ba, s-a depăşit data distracţiei. Să le numărăm, coane Fănică! Roman Copper este o firmă înfiinţată pentru achiziţionarea Cupru Min de către Bayfront Capital Partners. Da' cine, în puii mei, e Bayfront Capital Partners? Păi, cică o companie canadiană de investment banking, consultanţă pentru finanţare corporatistă, restructurare financiară şi în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor. Ce experienţă fabuloasă! Ce şansă colosală! Nu mă-mpinge, că ameţesc!

Alt banc deosebit de prost e propunerea de Lege