Cel mai reprezentativ monument istoric al Bucovinei are nevoie să fie readus la viaţă. Zidul de nord al Cetăţii de Scaun a Sucevei este tot mai destabilizat din cauza alunecărilor de teren, iar o parte din reparaţii a fost făcută de mântuială.

Cel mai reprezentativ monument istoric al Bucovinei are nevoie să fie readus la viaţă. Zidul de nord al Cetăţii de Scaun a Sucevei este tot mai destabilizat din cauza alunecărilor de teren, iar o parte din reparaţii a fost făcută de mântuială.

Parte din istoria României de astăzi a fost scrisă în Moldova, în letopiseţele despre voievozi şi faptele lor eroice, despre oamenii simpli ai acelor timpuri, despre luptele crâncene cu o varietate de cotropitori. Însă astăzi monumetele noastre au început să se degradeze, să se rupă uşor de trecut şi chiar să fie în pericol de prăbuşire. Astfel de cazuri le întâlnim peste tot. Un caz similar l-am găsit la Cetatea de Scaun a Sucevei, fortăreaţa care a ţinut piept, până la Dumitraşcu Cantacuzino, tuturor invaziilor turceşti.

PRIMA CETATE DE PIATRĂ. Timp de aproape trei sute de ani – cetatea a fost construită în secolul al XIV-lea şi distrusă parţial şi intenţionat în secolul al XVII-lea –, această fortăreaţă a protejat familiile voievodale fie din interior (din partea boierilor), fie din exterior (din partea duşmanilor Moldovei). Pentru o construcţie atât de impunătoare, ridicată în stil gotic vechi şi atestată documentar la 10 februarie 1388 (ctitorul ei fiind Petru I al Muşatei, străbunicul lui Ştefan cel Mare), nu înainte ca domnul Moldovei să mute capitala de la Siret la Suceava (aşa-numitul “oraş al cojocarilor”, “suci”, cojocari, “dava”, oraş), timpul s-a scurs prea repede.

Fortăreaţa, ridicată pe o colină de lângă Râul Suceava, pe o fundaţie de numai 30 de centimetri (este prima cetate din regiune construită din piatră, urmând planurile unor arhitecţi