Pentru a opri furtul de bani publici din companiile de stat şi pentru a le face rentabile este nevoie de super-manageri din mediul privat. Concluzia le aparţine atât oficialilor români cât şi celor de la FMI, CE şi BM.
Soluţia nu este, astfel, respectarea legii, renunţarea la numirile şi la presiunile politice, ci aducerea unui manager străin de mediul politic. Soluţia nu este cercetarea, arestarea şi pedepsirea foştilor şi actualilor directori de companii de stat despre care se poate dovedi, conform legii, că au furat din banul public, pentru ei şi mai ales pentru alţii.
Soluţia Băsescu-Boc-FMI nu este verificarea felului în care sunt respectate actualele contracte de mandat, unde sunt precizate, clar, ţintele de performanţă pe care trebuie să le atingă compania sub conducerea lor. Nu. Într-un sistem atât de corupt, de putred, încurajat şi apărat de un mediu politic pe măsură, singura soluţie este aducerea de mercenari.
Reprezentanţii de vârf ai mediului politic românesc recunosc astfel, fără nicio problemă, ba chiar cu titlu de glorie, că ei nu sunt capabili să facă nimic pentru a rentabiliza companiile de stat, pentru a opri furturile din ele, deşi deţin toate pârghiile, deşi ei sau colegii lor sunt cei care i-au numit pe mulţi dintre directorii acestor găuri negre.
Presupunând, totuşi, că soluţia mai simplă, de impact, în acest caz este aducerea unor manageri din mediul privat, întrebarea firească este "Cum îi aduci?". Cum convingi un CEO cu o reputaţie ireproşabilă să preia o gaură neagră? Este statul dispus să îi dea mai mulţi bani decât încasa el la compania privată? Ce garanţii îi oferă statul acestui manager că el chiar îşi va putea face treaba şi că va fi susţinut în demersul său? I se va da mână liberă să concedieze toate "secretarele" oamenilor politici care au ajuns directoare şi pe toate rudele acestora?
O altă întrebarea