Topul celor mai mari datorii către Aquatim se înregistrează la asociaţiile de locatari de la marginea oraşului. În locuinţele sociale de pe strada Polonă, sărăcia e la ea acasă. O casă de câţiva metri pătraţi, pe care suprafaţa mică nu o scuteşte însă de facturile la întreţinere.
Nu e perete în casa timişorencei Elena Bot Everling pe care să nu fie vreun dulap sau măcar un raft încărcat cu hârtii sau rechizite ale copiilor săi. Plase ticsite de haine sau jucării îşi fac loc în puţinul spaţiu rămas liber din camera în care dorm şi părinţii, şi copiii, în care se fac temele pentru acasă sau în care sunt primiţi cei care vin în vizită. Elena şi familia nu se luptă însă doar cu spaţiul mic al locuinţei situate la capătul Timişoarei, ci şi cu datorii mari către furnizorul de apă rece.
„Avem salarii mici, iar factura la apă rece este exagerată, a fost încărcată pe nedrept", a spus femeia, care locuieşte în unul din blocurile din Timişoara cu cele mai mari restanţe către Aquatim. „Avem în bloc şi pensionari, avem şi oameni care nu au de lucru", a adăugat Elena Bot Everling.
Fără căldură şi apă
La uşa vecină, Mihai Adam, de 44 de ani, spune că munceşte pe brânci în construcţii ca să-şi poată plăti facturile la întreţinere, dar că nu are nicio şansă de a se muta din blocul în care datoriile acumulate de cei mai mulţi dintre locatari nu fac decât să crească de la o lună la alta.
„Nu avem căldură sau apă caldă. Plătim, în medie, 400 de lei curentul, iar cheltuielile sunt în jur de o sută de lei pe lună", a spus Mihai Adam. Datoriile blocului în care locuieşte acesta nu se rezumă la cele către Aquatim. Deşi dovedesc că se pricep de minune la a-şi organiza viaţa în spaţii foarte mici, oamenii din locuinţele sociale de pe strada Polonă nu reuşesc să-şi achite restanţele către serviciul de salubrizare, acumulând restanţe „de top" şi la Reti
