Dincolo de carisma lui Vladimir Putin, şi-a spus cuvîntul şi impresia pe care o face totdeauna asupra intelectualului Liderul autoritar şi misterios, deţinătorul de puteri colosale. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian:Un bluzon tip Mao ● Adrian Năstase:Cazinou Bucureşti ● Răzvan Belciuganu:Primul pas al Rusiei în NATO ● Daniel Dăianu:O întrebare pentru prietenii americani
Putin l-a învins pe George Bush, Victoria lui Putin la Bucureşti, Bush îngenuncheat la Summit. Ai putea jura, aruncîndu-ţi o privire peste astfel de titluri, că ele au apărut, cu literele de o şchioapă, cerute de senzaţionalism, în tabloidele băştinaşe, ţinînd locul pentru o zi măcar celor despre constipaţia unei starlete de aşternut din Bucureştii tuturor prostituţiilor.
Nu, aceste titluri au văzut lumina zilei în cotidiene occidentale de prestigiu, citate pe ambele maluri ale Dîmboviţei mai ceva decît Apostolii.
Toată îndreptăţirea de a stoarce din acest fapt cîteva concluzii ad-hoc:
1) Presa occidentală, deseori folosită de cyborgii jurnalismului autohton ca un far călăuzitor de ţinută intelectuală, nu diferă totuşi de presa noastră, înfăţişată drept una coborîtoare a gustului public la nivel de telenovelă. Lesne astfel de sesizat că, pentru scorţoasa presă de tradiţie şi calitate din Occident, Summit-ul NATO de la Bucureşti s-a redus la o păruială de flăcăi tomnatici într-o suburbie cu imigranţi. Vladimir Vladimirovici Putin şi George W. Bush, alintaţi de pompierii condeiului din România drept "greii planetei", s-ar fi luat la trîntă la Bucureşti.
Dacă ar fi fost o presă pe gustul intelectualilor cu damf, în genul planturosului etern ministru Andrei Pleşu, vîndut de filiala Adevărul a companiei lui Dinu Patriciu, presa occidentală ar fi trebuit să dea titluri gen: Summit-ul de la Bucureşti –