Cu patru ani înainte de a muri, autorul american Scott Fitzgerald a întocmit o listă de 22 de lecturi indispensabile, printre care se numără „În căutarea timpului pierdut“, de Marcel Proust, dar şi lucrări semnate de William Faulkner, Guy De Maupassant sau Lev Tolstoi, informează publicaţia „Le Figaro“.
În primăvara anului 1936, care a fost, probabil, cel mai cumplit din întreaga sa viaţă, Scott Fitzgerald îi dicta infirmierei sale, de pe patul de convalescenţă dintr-un hotel din Asheville (Carolina de Nord), o listă de 22 de cărţi care trebuie citite. Autorul se mutase acolo pentru a-i fi mai aproape soţiei sale, Zelda, care fusese internată la un spital de psihiatrie.
Problemele finanicare ale lui Fitzgerald din acea perioadă şi refugiul în alcool la care apela frecvent îl aduseseră într-o stare critică. Datoria infirmierei Dorothy Richardson era să-i ţină companie şi să-l împiedice să bea. Treptat, între Fitzgerald şi infirmieră se dezvoltase o relaţie de prietenie, iar scriitorul a încercat s-o educe propunându-i o listă de cărţi „care ar trebui citite“.
Scriitorul recomanda contemporani ai săi din sfera literaturii, precum William Faulkner, cu lucrarea „Sanctuarul“, dar şi literatură rusă – Tolstoi, cu „Război şi pace“ sau franceză – Stendhal, cu „Roşu şi negru“ şi Marcel Proust, cu trei dintre volumele cunoscutei serii „În căutarea timpului pierdut“. Preferaţii săi erau şi Oscar Wilde, pentru pisele sale de teatru, şi John Keats şi Percy Bysshe Shelley, pentru poemele lor.
Cu doi ani înainte, Ernest Hemingway a realizat la rândul lui o astfel de listă, de unde nu lipseau volumele „Roşu şi negru“ al lui Stendhal, „Război şi pace“, de Lev Tolstoi, „Fraţii Karamazov“, de Dostoievski şi „Doamna Bovary“, de Gustave Flaubert.
Lista de lectură indispensabilă, scrisă de Dorothy Richardson, după dictarea