Continuăm să reproducem fragmente dintr-o enciclopedie de istorie foarte necesară într-o lume atât de frământată şi schimbătoare cum este cea în care trăim. Fragmentele se referă la patru noi state apărute recent pe harta lumii.

Trăim - precizează autorul enciclopediei într-un cuvânt înainte - într-o lume în care procesul de integrare a economiilor şi finanţelor lumii, desemnat cu un termen folosit tot mai insistent începând din anii '80, astăzi curent, globalizare, cu evidente dimensiuni politice şi culturale şi cu evidente beneficii şi crize, a devenit ireversibil. Pe zi ce trece lumea tinde a se converti tot mai mult într-o scenă unică sau, mai degrabă , într-o multitudine de scene în care nu numai că frontiera dintre spaţiul interpreţilor şi al spectatorilor se şterge, dar spectatorii devin, cu sau fără voia lor, direct implicaţi în acţiune.

În acelaşi timp, nu poate fi ignorat procesul, concomitent, de diferenţiere şi segmentare a hartei geopolitice a lumii. În principal produsul secolului XX, harta lumii (numai un sfert dintre state pot fi regăsite pe cea din anul 1900) obligă şi astăzi comunitatea internaţională să ia act de apariţia a noi entităţi statale.. Cu Sudanul de Sud, ultima ţară care, în 2011, şi-a proclamat independenţa, numărul statelor suverane de pe glob s-a ridicat la 196. Sub semnul unei mobilităţi aparte s-a aflat continentul european. Din cele 46 de state europene de astăzi, nu mai puţin de 17 şi-au proclamat suveranitatea sau şi-au desenat un nou contur pe hartă după 1989, odată cu ieşirea de pe scena istoriei a celei mai mari utopii a secolului XX.

Această retrasare a graniţelor, implicând nu doar opţiunea unor comunităţi pentru forjarea de noi proiecte statale, ci şi noi surse de instabilitate, noi tensiuni, adversităţi sau noi alianţe, noi asocieri, este, în mare măsură, tributară memoriei istorice, şi, odată cu ea, re