În autobiografia lui, prea puţin cunoscută, N. Petraşcu, prietenul lui Eminescu şi fratele pictorului, povesteşte cum, în 1907, a cumpărat la licitaţie terenul din Piaţa Romană, colţ cu strada Primăverii: "Acolo construii, după planurile amicului meu Mincu, casa care se vede încă şi astăzi" - adică în 1937 - "la no.1, atît de graţioasă şi de românească ca stil". Strada Primăverii, care a purtat apoi şi numele de N. Bălcescu, se cheamă acum Mendeleev (omagiu meritat de marele chimist, dar motivat de servilismul cu care, ca într-o colonie sovietică, se botezau străzile cu nume ruseşti). Casa există pînă azi, într-o stare care justifică prezenţa ei în rubrica noastră. Petraşcu i-a comandat arhitectului Spiridon Cegăneanu, elev al lui Mincu, casa pe care a clădit-o în 1913 de partea cealaltă a pieţei şi care, nu de mult, a avut norocul de a fi splendid restaurată (lucrare datorată lui Al. Beldiman). Amîndouă casele figurează pe lista monumentelor istorice, deşi cu unele indicaţii greşite: de pildă, nr. 1 e datat "sf. sec. XIX - prima jum. sec. XX 1904".
Piaţa Romană mai are, tot din ajunul primului război mondial, casele care continuă frontul de la nr. 1 pînă la colţul următor, cu actuala prelungire a B-dului Dacia, şi peste drum, casa Lalu, astăzi închisă şi pustie, şi fosta locuinţă a profesorilor Sabba Ştefănescu (geologul şi geofizicianul). La intrarea în B-dul Lascăr Catargiu, casa generalului Eraclie Nicoleanu, cîndva prefect de poliţie al Capitalei, diformă şi acoperită de reclame hidoase, şi Academia Comercială (ASE) au apărut sub Carol al II-lea. Blocurile de pe latura de sud a pieţei au înlocuit ceea ce distrusese cutremurul din 1977 şi, cu vreo douăzeci de ani mai înainte, un incendiu. Statuia de bronz a lui Lascăr Catargiu, comandată unuia din sculptorii francezi care furnizau asemenea nemuriri oficiale - Antoine Mercié - a rămas în centrul pieţei