CRONICA DE RESTAURANT Negarea insistenta a unui adevar nu da intotdeauna acelasi rezultat. In cazul lui Vlad Tepes, stradaniile istoriografiei romanesti de a-l disocia de imaginea de vampir au contat prea putin in fata mitului creat de Bram Stoker, scriitorul cu mai multi cititori decat Istoria Romaniei. Daca face rau imaginii de tara, Dracula aduce insa beneficii celor care ii exploateaza mitul. Spectacolele de la Bran si din Pasul Tihuta au un corespondent culinar la Bucuresti. Restaurantul Clubul Contele Dracula reconstituie partial atmosfera din celebrul roman, oferind vizitatorilor, cei mai multi - din strainatate, o replica interesanta si oarecum credibila, certificata si de prestatia profesionista a unui actor in rolul Contelui.
Meniu pentru curajosi Nu te poti scutura intru totul de sentimentul ca te afli intr-o pagina de roman, daca ajungi la Clubul Contele Dracula ca mine, din intamplare, inaintand prin ceata pe malul Dambovitei, nu prea departe de miezul de noapte al huhurezilor. Tragi de manerul clopotului, usa se deschide discret si o mana firava te invita sa intri. Servind masa in saloanele speciale, decorate vinetiu si rosu, imaginatia se elibereaza. Vrei sa incepi cu "Gustarea Vanatorului Contelui", o varietate de preparate din vanat cu pastrama de caprioara, mistret afumat, salam uscat de cerb si de mistret, carnati vanatoresti (dar nu si salam de urs, cum optimist scrie-n meniu!). O faci. Continui cu "Salata Diavolului": morcovi, telina, mere si busuioc - planta despre care in secolul al XVII-lea se spunea ca invie duhurile rele - si cu un "Biftec Tartar", mancarea preferata a Contelui in noptile cu luna plina.
Daca adaugam la meniu desertul din mere ("Pasiunea Contelui") taiate felii, date prin ou, prajite si servite cu frisca, ciocolata si inghetata, avem deja o oferta completa pentru o seara neobisnuita. De altfel, o masa la Restauran
