1. Poliţiştii vin dând din pedale
Nu i-aş sfătui pe cei slabi de inimă să meargă la Amsterdam. Şi nu pentru că tentaţia de a consuma droguri uşoare e atât de mare încât, după o săptămână de stat prin Caffe Shop-uri, singurele localuri unde se poate consuma legal canabis, inima ar slăbi în chip periculos. Şi nici pentru că prezentatoarele de la televiziune sunt atât de urâte că rişti un infarct înainte chiar de a apăsa pe telecomandă.
Nu, nu din aceste cauze Amsterdamul e contraindicat celor slabi de inimă.
Cauza o reprezintă bicicletele.
E lucru de notorietate că vehiculul pe două roţi ţine loc în Olanda de elicopter, de tren, de Mercedes şi de autobuz. Pe bicicletă merge olandezul la serviciu, la cumpărături, la muls vacile şi chiar la recepţii. Pe o stradă din Amsterdam am văzut într-o seară câteva doamne în ţinute de lux, cu pantofi ale căror tocuri costă cât salariul mediu al unui şef de clinică din Est, cu umerii dezgoliţi de rochiile elegante. Mergeau pe bicicletă spre o clădire de birouri. Prin ferestrele larg deschise se vedeau domni eleganţi, ţinând în mână pahare. Nu pentru a bea cu ele, ci pentru a explica poziţia firmei lor faţă de iminenta creştere a impozitelor.
În Olanda umblă cu bicicleta toată lumea. Şi muncitorii, şi burghezii, şi afroamericanii, şi damele de consumaţie, chiar şi poliţiştii. Nu de puţine ori mi-a fost dat să întâlnesc patrule de Poliţie pe biciclete. Bărbaţi şi femei pedalau cu sârg, ţinându-şi o mână pe ghidon, iar cu cealaltă ţinându-şi pistolul de la brâu. Mania umblatului pe bicicletă dă naştere unor scene unice în felul lor, cum ar fi, de exemplu, venirea Poliţiei.
Într-o dimineaţă, pornind să hălăduiesc prin Amsterdam, fără un ţel anume, am zărit în faţa unei clădiri, aşezaţi pe buza de canal, câţiva inşi care căscau gura. Ca şi nemţii, olandezii sunt foarte muncitori. Cu