Zeci de volume şi stive de ziare ajung zilnic în micul atelier de pe Kogălniceanu. Meşterii sunt de data aceasta trei doamne ce vin din generaţii diferite, dar care au în comun iscusinţa de a prelungi viaţa cărţilor.

Margareta Nicolae, Gabriela Mitran şi Georgeta Ilie au venit pe rând în vechea legătorie a Bibliotecii Alexandru şi Aristia Aman. Margareta avea deja 20 de ani de meserie în spate când Gabriela i se alătura în profesia care le-a umplut viaţa de cărţi. Se întâmpla în 1995. După 13 ani echipa s-a completat cu Georgiana. Astăzi, toate trei spun că „legătoria este o meserie de dame“. Şi asta pentru că este nevoie de multă migală, de îndemnânare, de fineţe, de o atenţie deosebită acordată detaliilor. Margareta nu uită însă că meseria a învăţat-o de la bărbaţi. Colegul său Traian Oglindoiu, stabilit acum în Statele Unite, a învăţat-o printre altele să scrie pe coperţi din piele sau din vinilin.

„Mi-a dăruit în cele din urmă şi câteva litere, pe care le mai am şi azi. Aşa a scăpat de mine, că îl tot puneam să-mi scrie câte ceva“, îşi aminteşte ea, uşor amuzată.

Meseria, transmisă firesc de la o generaţie la alta

Cele trei legătoare promit că nu a existat nicio problemă în a învăţa una de la cealaltă şi, deşi mai în vârstă, Margareta Nicolae nu a ţinut ascunse secretele meşteşugului. Până la urmă este cartea în joc, iar ea merită întreaga atenţie. Mai ales că, după ce părăseşte atelierul, se reîntoarce în rafturile bibliotecii şi de acolo înapoi în circulaţie printre cititori, printre care se numără. Sunt momente când aranjând o carte pagină cu pagină îşi şi aruncă un ochi în ea şi nu o mai lasă din mână până nu o citesc din scoarţă în scoarţă. Când desfac pagină cu pagină pentru a le lipi la loc şi a le aşeza în deja celebrele coperţi de carton cu cotor de pânză au surpriza să descopere muşte presate, scobitori şi şerveţele