Numirea intempestiva a noului ministru al justitiei confirma o veche zicala romaneasca, aceea care consfinteste faptul ca timpul si eternitatea lui vlahutiana nu au relevanta pe la noi: „Nu da anul ce da ceasul!“. Ceasul bunei intelegeri intru slava Domnului si a celor doua palate decizionale a mers bine de aceasta data, usturoi nu s-a mincat, vorbe grele nu s-au schimbat si nici trimiteri cu anasina. Doar temenele si salamalecuri, batut pe umar, marinareste, ca avem ochi, vorbe dulci si mieroase – avem si urechi – s-au impartit cu franchete si naturalete in ajunul Zilei Tuturor Mortilor.

Care au si smuls un geamat de eliberare al actualului titular al Ministerului Apararii Nationale. Un adinc si suspinat „Bogdaproste“ al dlui Melescanu, adresat presedintelui roman in exercitiu, a eliberat nelinistea ce-l pastea pe membrul cabinetului Tariceanu – dar trecator si prin alte cabinete si dregatorii de top si inainte si dupa un ’89 ce a rasucit lumea noastra in fel si chip. Numirea unui june avocat specializat in drept comercial si procese internationale cu firme internationale de prestigiu pare sa fie pe placul dlui Basescu si astfel sa se puna capat – cit se poate, nobody knows…– starii de beligeranta cu care ne pricopsisem de bune luni in sir. Pina la intocmirea unui dosar penal actualului ministru al Justitiei, am putea beneficia si de alte subiecte care sa atraga si sa mentina atentia marelui public si al presei. intoarcerea Printului Harry din Afganistan ii sporeste cota de popularitate si induce un sentiment pozitiv fata de gestul si optiunea baietului zburdalnic al printesei Diana. Ne-am mira sa citim cit de curind ca vreuna dintre progeniturile actualilor oameni politici ar putea pleca voluntar pe un teatru de operatii din Irak, Afganistan sau Kosovo, cu gindul la vreo experienta extrema in vremuri de plictiseala soft.

Jocuri de intere