O dezbatere aprinsă, în care s-au angajat politicieni, experţi economici şi chiar profesori, face vrând-nevrând un orizont de aşteptare din ziua de 2 aprilie. România, atunci, ar putea ieşi oficial din recesiune.
Prima nedumerire: de ce 2 aprilie? Confuzia se împleteşte cu lipsa de cunoştinţe. Fiindcă joi, 31 martie, nu vom avea niciun fel de date. Abia atunci se va trage linie şi vor începe să fie făcute calculele. Dar mulţi dintre participanţii la acest joc al prezicerilor, trecând peste "ziua păcălelilor", cred că sâmbătă, 2 aprilie, va fi dat verdictul.
Dar la 2 aprilie nu va fi dat niciun verdict. Totul e o nălucire. După încheierea primului trimestru, Institutul Naţional de Statistică va avea nevoie de ceva timp ca să tragă concluziile. Abia pe la începutul lunii mai vom cunoaşte primele estimări privind creşterea economică din trimestrul I. Iar prin iunie vom avea datele finale. Pe 1 aprilie însă ori pe 2 aprilie sau în oricare zi din aprilie nu vom afla niciun fel de răspuns la întrebarea care ne frământă: ieşim sau nu din recesiune. Vom mai avea de aşteptat încă vreo 30-40 de zile. Şi nu e vorba despre o întârziere tipic românească. Aşa se petrec lucrurile în lumea întreagă.
A doua nedumerire este legată tot de o confuzie. La noi, în dezbateri publice, se vorbeşte despre unul şi acelaşi fenomen - creşterea economică minus - fiind numit când criză, când recesiune. Deşi, de fapt, criza şi recesiunea sunt fenomene diferite în esenţa lor, chiar dacă ambele exprimă îmbolnăvirea gravă a economiei. Este de-a dreptul şocant să vezi cum sunt confundate recesiunea şi criza. Şi atunci, dacă simptomele nu sunt înţelese bine şi n-au parte de o diagnosticare corectă, ne mai putem aştepta la un tratament adecvat? Sau la o critică dreaptă a tratamentului aplicat?
Criza şi recesiunea sunt ca tusea şi junghiul: două simptome di
