Răspunsul la această întrebare ar putea fi: „Da, avem preşedinte!“. Se numeşte Herman Van Rompuy, este flamand şi deţine funcţia de preşedinte al Uniunii Europene. Domnul acesta cu chip simpatic, un pic de chelie şi care ne priveşte din spatele ochelarilor cu nişte ochi vioi şi inteligenţi, a fost preşedinte al Camerei Reprezentanţilor din parlamentul belgian şi prim-ministru al Belgiei. Despre el se spune că ar fi reuşit să detensioneze relaţiile dintre flamanzi şi valoni, că ar fi un bun manager al situaţiilor de criză şi un fel de „arhitect al consensului“. Se pot scrie multe despre Herman Van Rompuy. Important rămâne faptul că Domnia sa este primul preşedinte ales al Uniunii Europene.
Vă întrebaţi însă cine l-a ales pe belgian în această funcţie? Noi, cetăţenii Uniunii Europene, nu am fost întrebaţi. Nu am auzit de vreo dezbatere, de vreo competiţie între mai mulţi candidaţi pentru ocuparea acestei funcţii. Nu au fost organizate nici campanii electorale şi nici vreun scrutin. Cine sunt cei care l-au „ales“ pe Van Rompuy ca preşedinte al UE? Sunt liderii ţărilor membre ale Uniunii, întruniţi în cadrul Consiliului Uniunii Europene. Şefii de stat şi de guvern europeni au participat la o cină de lucru (sic!) la Bruxelles, în ziua de 19 noiembrie. După dezbateri şi negocieri l-au desemnat pe Van Rompuy ca primul preşedinte permanent al Consiliului European. Acest mecanism a fost stabilit de Tratatul de la Lisabona, tratat care a fost adoptat cu destulă dificultate, fiind prea puţin agreat de popoarele Uniunii.
Înţelegem, deci, că preşedintele Uniunii Europene a fost „ales“ la o cină, aşa cum ne informează site-urile instituţiilor europene, adică la o măslină, la un pahar de vin, la o gustare şi o mică bârfă cu negociere. Dezamăgitor, Uniunea Europeană îşi construieşte o cultură politică, să o numim, ciudată şi, sub multe aspecte, cu valori nedemocratice. Se
