Marţi, Camera Deputaţilor a votat modificarea articolului 10 din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Procedura a fost la fel de rapidǎ ca şi în cazul modificarii Legii privind alegerea senatorilor şi a deputaţilor: proiectul a fost depus pe 17 mai de cǎtre un deputat PNL şi unul PSD, pe 18 iunie a fost adoptat de cǎtre Senat, a ajuns la Camerǎ pe 25 iunie şi a doua zi a fost votatǎ. Nu mai poate zice nimeni cǎ Parlamentul nu e suficient de eficient.

Istoria legii e însǎ mai veche. În forma iniţialǎ, adoptatǎ în 2000, ea prevedea cǎ preşedintele poate fi demis cu voturile majoritǎţii cetǎţenilor cu drept de vot. În mai 2007, majoritatea PNL-PSD-UDMR a impus (dupǎ respingerea contestaţiei de neconstituţionalitate) eliminarea condiţiei privind majoritatea electoratului cu cea a majoritǎţilor celor prezenţi la vot, deschizând astfel calea revocǎrii Preşedintelui (eşuatǎ din cauza votului masiv împotriva demiterii). Anul acesta, în aprilie, majoritatea PDL-UNPR-UDMR a votat revenirea la forma iniţialǎ, introducând un amendament în acest sens la o ordonanţǎ de urgenţǎ mai veche, din 2009. De remarcat cǎ nici în aprilie, nici acum, nu a existat o discuţie pe fond asupra legitimitǎţii modificǎrii legii. Este evident pentru oricine cǎ PDL a dorit sǎ-l protejeze pe Traian Bǎsescu, iar USL vrea sǎ creeze condiţiile demiterii aceluiaşi Traian Bǎsescu. Legea îşi schimbǎ forma dupǎ cum balanţa puterii se înclinǎ în favoarea sau împotriva Preşedintelui.

Argumentele de fond ţin de interpretarea principiului simetriei - cu alte cuvinte, este firesc ca demiterea Preşedintelui sǎ fie fǎcutǎ în condiţii echivalente cu cele în care a fost ales. Aceastǎ premizǎ este interpretatǎ în mod diferit de cǎtre susţinǎtorii lui Traian Bǎsescu (care invocǎ alineatul 2 al art.81 al Constituţiei - "Este declarat ales candidatul care a întrunit, î