Doi tineri, el şi ea, colegi de şcoală, probabil, sau de profesie. Ea – coafură îngrijită, fustă lungă, chip distins – părea sosită, de câteva zile, de altundeva din Europa; el – înălţime mijlocie, barbă scurtă, un sac inscripţionat în limbi străine pe umăr – părea, la fel, proaspăt venit din America. Îi remarcasem când am coborât din troleibuz. Apoi, cu doi paşi în urma mea, au intrat în Cişmigiu, discutând lejer. Erau foarte aproape şi auzeam tot, fără să vreau. Vorbeau româneşte. Perfect. – Cum am venit, am căutat un post de radio pe gustul meu, spunea fata. Am trecut de la unul la altul şi am găsit, în sfârşit, un post pentru mine. Îi zice Radio România Cultural. – Superb! Şi mie-mi place! s-a bucurat el. – Mâine voi asculta toată ziua postul acesta, a hotărât ea. „Toată ziua?“ I-am aruncat pe furiş o privire ca să văd dacă vorbeşte serios sau glumeşte. Nu glumea. Părea chiar o declaraţie foarte firească. El o asculta fără să se mire. Nu aveau, cred, mai mult de 25 de ani şi erau intelectuali. Au rămas pe o bancă şi nu i-am mai auzit. Îmi părea rău. Aş fi vrut să ştiu ce o făcea pe ea să asculte o zi întreagă un post de radio, fie el şi RRC. Dar nu era un moment propice să intru în discuţie. Pentru că păreau preocupaţi de ceva anume, ca şi când aveau ceva foarte serios de hotărât împreună. Am recurs la internet şi am căutat programul de a doua zi de la RRC, ca să văd ce anume va asculta ea „toată ziua“. Poate voi dezlega misterul, îmi ziceam. Se trezea pe muzică – „Discuri de cinci stele“ cu Cristian Ma Publicitate rica. Apoi veneau: Mirela Nicolae cu „Învăţământul azi“, „Călător pe mapamond“ cu Raluca Rădulescu, „Întâlniri memorabile“ cu Daniela Rei. După prânz, Ştefan Ghidoveanu prezenta „Exploratorii lumii de mâine“. Urmau cursurile de limba engleză şi de limba germană, cu Silvia Blendea şi, respectiv, cu Luminiţa Graur, un „Radioglob“