Între orele 9:00 şi 14:40, la Sala Plenarelor, s-a ţinut "Cons­fă­tu­i­rea de lucru". În agenda de la Cabinetul 2 nu sunt menţionaţi nici participanţii, nici ordinea de zi. La Telejurnalul de seară şi din Scîn­teia, oamenii vor afla de "dezba­te­re". Nici un alt participant la "dis­cu­ţii", cu excepţia lui Nicolae Cea­u­şes­cu, nu va fi nominalizat.

Din agendă reiese că Elena Cea­u­şes­cu mai "ieşea" din şedinţe. Astfel, câteva minute (9:51-9:59), în bi­ro­ul ei este menţionat V. Bum­bă­cea. Du­pă pauza de masă, primul solicitat de Cabinetul 2 a fost ge­ne­ralul Marin Neagoe, şeful Di­rec­ţiei a V-a (16:20-16:29). A convorbit du­pă aceea în­de­lung cu şeful Can­cela­riei CC al PCR, Silviu Curti­ceanu (16:30-18:05). În pre­zenţa lui Curti­ceanu, au fost chemaţi Gh. Oprea, I. M. Nicolae şi Gh. Dima.

Un neobişnuit punct al agendei este "Vizionare pe pasarelă – Statuia Libertăţii de Marius Butunoiu" (18:10-18:25). Să-ţi ajungă opera la ni­velul interesului "de partid şi de stat" al Elenei Ceauşescu era vârful performanţei... artei angajate!

Cariera sculptorului Butunoiu debutase, de altfel, sub semnul "ple­narei an­ga­jări". Pe vremea când Stalin era "Le­nin de-acum", se pla­sase cu bustul "părintelui po­poa­relor" prin­­tre plasticienii apreciaţi de UAP, critică şi pre­să. A trecut lin, la vremea po­tri­vi­t­ă, în avan­garda ar­tis­tică a naţio­na­­lismului comunist. Într-un posibil cla­sament al sculpturilor mo­numentale din "epoca Cea­u­şes­cu", Bu­tu­noiu ar fi, probabil, ca­pul de lis­tă.

Când îi viziona ultima cre­a­ţie, ştia, oare, Elena Cea­u­şescu că Bu­tu­no­iu făcea "cultul personalităţii" ge­ne­ra­lului Victor Atanasie Stăn­cu­lescu? Lu­cra­rea în bronz de cea mai bună ca­litate avea, după des­cri­erea mode­lu­lui, 80-90 kg. Bu­tu­no­iu îl ne­mu­ri­se pe general în 1988. La în­ce­putul lui '89 i-a dăr