Perversul social adora sa faca rau, isi extrage vlaga din acest tip de actiune, are suflet vicios, e urit de rautacios ce e. In grup, in echipa, perversul e redutabil. Daca prinde de veste ca poate declansa o perturbare a muncii colective, nu ezita. Face aliante, munceste frenetic, ghideaza orice nemultumire contra celor ce fac, e ingenios. Perioadele de criza, agitatie, excitatie sociala provoaca o stare generalizata de neliniste, insotita adesea de confuzie, zarva, amestec de sentimente acute si actiuni precipitate, de bulversari care pun oamenii in miscare, generind confruntari, uneori dezbateri benefice. Acestea sint adesea acompaniate, in surdina, de atacuri perverse, de aranjamente oneroase, de emergenta unor sobolani sociali care au rontait in vizuini si vad deodata sansa sa-si intregeasca rezervele. Nu dorinta binelui public, nu grija de ceilalti ii doare, desi o proclama fara rusine, ci dorinta de chiverniseala, de profit personal. Ii recunosti usor, ataca fara scrupule realizarile altora, constructiile colective, orice stare de bine comuna; n-au facut nimic pentru spatiul public, dar in numele democratiei (cite mizerii, chiar crime n-a produs "democratia" lor, in trecut si astazi!) ataca si distrug ceea ce au facut ceilalti. Miriie sau latra, ataca pe la spate, incita pe cei creduli, sint specialisti in coalitii si grupari de asalt, sapa la temelie, rup, distrug tot ce pot. Am intilnit adesea, in cariera mea, asemenea specimene. Nu-i intereseaza sa participe, sa contribuie la constructia comuna, se dau in laturi cind e vorba de munca, doar profita si nu pierd nici un prilej sa denigreze si sa demoleze. Stau in umbra cind e liniste, apar la suprafata cind se iveste momentul. Perversiunea e o constanta atitudinal-comportamentala care semnifica, in general, inclinatia de a face rau; intentia e totdeauna rautacioasa, chiar daca drapata in vorbe mieroase; o cond