Literatura noastră a consacrat, desigur, acţiuni imaginare, uneori cu aspect fantastic, petrecute în locuri ireale, în insule utopice sau niciunde. Autorii au considerat, se vede, că faţă de gîndurile şi acţiunile personajelor, o situare topografică precisă este superfluă. Dar lucrurile nu stau mereu aşa. Pentru că realismul literar, ca şi fantasticul ivit în cadrul cel mai banal, pretind locaţii verosimile sau chiar precise. Din lucrările de ficţiune se pot învăţa multe: sociologie, economie, politică şi istorie, mai ales istorie, şi mai ales atunci cînd autorul s-a documentat atent sau, şi mai bine, a locuit el însuşi acolo, a trecut accidental sau voit prin colţurile de taină şi desfrîu în care, ulterior, şi-a plasat personajele.
Strada Culmea Veche iar m-a dezamagit. Daca nu stiti unde e, nu ati pierdut nimic, pentru ca pe strada aia nu se întampla nimic bun (subl. mea n.a). Dar asa, de curiozitate, puteti ajunge din P-ta Rosetti, prima la stanga pe Hristo Botev, mergi pe strada asta, dincolo de intersectia ei cu Mosilor (linia de tramvai... care o mai fi, ca numerele numai sunt constante... de regula il stim pe tramvai 21)? asa, treci de ea... mai mergi pe Hristo Botev si apoi prima la stanga e Negustori.. mergi pe ea si prima la dreapta e strada Culmea Veche... un rahat de strada... pe care azi am recunoscut-o instant... cu tot cu rahaturile de amintiri din 1995 cand ma inscriam la asa-zisa Universitate H. (text luat de pe un blog, de unde absenţa diacriticelor, n.a.).
Oamenii "recenţi", neştiutori şi lipsiţi de romantism nu pot înţelege, după cum se vede mai sus, mai nimic. Noi ştim însă că, din strada Mîntuleasa, cînd ieşi în Calea Călăraşilor, azi bulevardul Corneliu Coposu, treci repede, ocolind acum doar trei blocuri, şi mergi la dreapta pe străduţa Dunărea Albastră şi pe minuscula stradă a Zborului. Poetic, nu? Intri apoi pe Culm
