Un cunoscut jurnalist obişnuieşte să umble cu o Dacie veche. Nu fiindcă nu şi-ar permite un automobil mai acătării, ci fiindcă acest amănunt face parte dintr-o imagine publică asumată.

Un cunoscut (pe plan local) şef de stat obişnuieşte să se lase filmat, din când în când, la volanul unei maşini produse în România. Uneori este vorba de o Dacie Logan gri, alteori de o Dacie Duster roşie.

Pot accepta, ca om simplu, această convenţie: preşedintele transmite un mesaj de încredere în produsele made in Romania. E un joc în care fiecare îşi face treaba: preşedintele transmite ceva, omul de rând pricepe mesajul, chiar dacă ştie că maşina autohtonă e doar o poză care trebuie să arate solidaritatea şefului statului cu „supuşii” săi greu în cer caţi de criza economică. Că dă bine, că nu dă bine această imagine, nu ştiu.

Cei doi bărbaţi despre care am vorbit sunt printre cei mai populari din România, lucru datorat însă altor pricini decât automobilele cu care se preumblă pe şoselele. Povestea cu maşinile, aparent marginală, e, însă, şi una despre ipocrize. Întâlnirea de la Snagov, la care preşedintele Traian Băsescu a venit la volanul unui Logan, a fost o şedinţă de partid şi nimic altceva.

De-a lungul precedentului său mandat şi a celui actual, Traian Băsescu n-a fost nicio clipă echidistant şi, s-o recunoaştem, nici n-a încercat foarte mult să mascheze acest lucru. De fiecare dată când a trebuit să inventeze câte un pretext pentru „consultările” cu liderii PDL, a făcut-o fără prea mare convingere.

Traian Băsescu s-a comportat, în tot acest timp, ca adevăratul lider al PDL, chiar dacă n-a mai avut carnet de membru de partid. Vorbim despre o mică forţare a articolului 84 din Constituţie („În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid”). Nu ştiu care hibă e mai mare: comportamentul preşedin