Tatăl lui Andrei, Gheorghe, a dezvăluit detalii mai puţin cunoscute din viaţa căpitanului nejucător al echipei de Cupa Davis a României. La 18 ani, „Cneazul“ a fost aproape să renunţe la tenis. Pentru prima oară în carieră, Andrei Pavel este căpitan nejucător al echipei de Cupa Davis a României. Tatăl lui, Gheorghe, nu-l lasă la greu nici acum, astfel că va merge la Sibiu. La 15 kilometri de Constanţa, în comuna Valul lui Traian, departe de şosea şi alte zgomote, într-o vilă nou construită, modernă şi cu livadă în faţă, îşi petrec vacanţele, în România, Andrei Pavel, cu soţia şi cei doi copii. Vin la părinţi, care s-au mutat aici de 14 ani.

„Este a şaptea casă pe care o ridic şi sper că este şi ultima”, spune tatăl lui Andrei, Gheorghe Pavel. La cei aproape 70 de ani, George, cum îi spun nepoţii, încă se mai duce la meciurile lui Andrei, aşa cum făcea când era mic, însă acum doar la cele de Cupa Davis.

„Nu lipsesc la niciun meci. Sunt organizatorul galeriilor. Şi acum, la Sibiu, voi fi acolo”, adaugă tatăl lui Andrei. Prezenţa lui în tribună i-a dat lui Andrei de fiecare dată o oarecare siguranţă.

„De mic, de când a început tenisul, timp de patru ani, ­n-am lipsit la niciun antrenament de-al lui. Şi făcea câte două antrenamente pe zi de două ore sau două ore jumătate”, îşi aminteşte părintele fostului tenismen, care a participat şi la peste 80% din turneele lui Andrei în ţară.

„Vino, dom’le, să vezi că am intrat în focuri!“

De primii paşi în tenis ai lui Andrei, domnul Gheorghe povesteşte ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri.

„Era în clasa a doua, avea 7 ani jumătate când a venit acasă şi mi-a zis: «Tată, m-am înscris la tenis!» Venise un antrenor prin clase şi i-a întrebat pe copii dacă vor să facă tenis, iar el a ridicat mâna”, spune Pavel senior, care nu a luat în serios opţiunea cop