Se petrec discriminari in publicitate. Nu e vorba despre acele sexisme clasice: corpul femeii utilizat pentru vanzarea celor mai neasteptate produse. Ci despre efecte neprevazute, mai putin serioase, amuzante chiar, ale discriminarilor.
Preocupati sa exploateze femeia in publicitate, pentru vanzari de ciocolata, masini sau, ceva mai subtil, preocupati sa manipuleze femeia-cumparator (stiindu-se ca genul feminin e mai vulnerabil la shopping), barbatii au reusit sa se automarginalizeze in universul publicitar.
Cand apare ceva de vandut special adresat barbatilor (aparate de ras, de exemplu) imaginatia intra in colaps. Aftershave-ul sau samponul genereaza automat imagini-cliseu. Toti masculii isi umfla pectoralii si se infioara la atingerea lui "Mach3".
Cu o exceptie notabila: chinezul simpatic care se duce langa elicea unui avion pentru a scapa de matreata...
Mai e alcoolul. Barbatii dau foc la restaurante, fac glume preadolescentine cu uite lupul, nu e lupul sau, pur si simplu, sunt salvati de o aparitie fatal-feminina menita sa aduca lumina in spoturi obscure.
Si aici au existat unele productii autohtone care au facut diferenta: coniacul Unirea, de exemplu, a descoperit expresivitatea barbatului primitiv, tatuat grosolan.
Seriile cu barbatusi care nu stiu cum sa-si pacaleasca nevestele ca sa mai bea o bere a fost si ea haioasa, dar numai pentru ca masculii erau parodiati serios. O concluzie: masculii sunt simpatici doar atunci cand sunt nerasi, burtosi, cheliosi si fac haz de ei insisi.
Femeile sunt mult mai incorsetate ca imagine: trebuie sa arate ori impecabil, ori supergospodine, cale de mijloc descoperim foarte rar. Si mai rar vom descoperi o femeie ironica, dovada clara ca traim intr-o ordine paternalista a publicitatii - parodia este adjudecata de barbati.
In cazul masi
