Oprea a tras din toate pozitiile sale de istoric carti-gloante impotriva Securitatii de pe vremea lui Ceausescu: Mostenitorii Securitatii, Banalitatea raului, Ziua care nu se uita. Securitatea, botezata fals azi SRI, i-a raspuns cum stia mai bine: l-a urmarit, l-a injurat, l-a amenintat, s-a informat despre cit de nociv este el in cartierul brasovean.
Ca si in cazul capitanului SRI Soare, care-l cerceta discret pe Patapievici. E cool, e-n vogue.
Reporter: Cine esti tu, ba, Marius, sa te urmareasca SRI-ul?
Marius Oprea: Chestiile astea nu s-au intimplat o data.
Reporter: Nu?
Marius Oprea: Nu. Merg pe amenintari discrete pe strada… ma vad in emisiunea TV despre securisti, de la un post local din Brasov. Mai mult, dupa cartea despre revolta brasovenilor, mi-am pus toata Politia in cap. Plutonierii care batusera pe vremuri muncitorii acum sint colonei.
Reporter: Si acum?
Marius Oprea: Pur si simplu, mi se spune pe strada: „Ai grija de tine, o s-o patesti!". Niste necunoscuti. Nu din cartier. Pareau clonati. 40-45 de ani, bine facuti, imbracati casual. Chiar de ziua mea, pe 22 mai, s-au hotarit sa-mi faca un cadou ceva mai oficial.
Au aparut doi capitani Soare, s-au exprimat ca fiind de la sectia de politie de cartier si mi-au luat la intrebari vecinii: cu cine ma vad, ce straini ma viziteaza, chestii de-astea. Vecinii mi-au spus. Problema pe care mi-am pus-o a fost si alta… Ca sa fii numit intr-o functie, vine SRI-ul si intreaba prin vecini daca esti baiat bun.
Mi se propusese sa fiu director al Arhivelor Nationale, or serviciile secrete mi-au facut referat negativ, mai mult, Basescu a fost atentionat sa nu fiu numit fiindca sint un element periculos. De ce acest referat negativ? M-a pus naiba sa spun ce voi face daca voi fi numit: mutarea Arhivelor Nationale la Ministerul Culturii si d