Mai nou, lui Gyuri Pascu nu-i merge deloc bine. Întâi un divorț cu cântec, pe urmă probleme grave de sănătate și, „pour la bonne bouche”, falimentul restaurantului ce-l deschisese cu tam-tam și care-i purta numele. Este (Doamne, era să scriu „a fost”!) preferatul meu printre oamenii scenei dăruiți cu har și spectaculos de multilateral înzestrați. În primul rând prețuiam la el umorul inteligent. Nu-l iert, însă, pentru ciudata incapacitate de a aprecia umorul special al moldovenilor. Gyuri a aprobat și a susținut rezultatele sondajului (?) născător al unui top potrivit căruia polul umorului la români s-ar situa la… Oradea. „Oamenii care locuiesc în vestul țării sunt mai deschiși modelului occidental” – crede el. Ce are modelul occidental cu umorul? Dacă-i o componentă definitorie, apoi vai și-amar de umorul nemților, olandezilor, elvețienilor, suedezilor, dacă nu și de cel al americanilor. Culmea-i alta: topul agreat de Gyuri situează Iașiul… pe ultimul loc în clasamentul național al umorului! Drept pentru care trebuie să-i reamintesc lui Gyuri (îi convine, nu-i convine…) că faima și-a câștigat-o cu trupa „Divertis”. Care s-a născut la Iași…

Adevăru-i că, de-o vreme încoace, ne cam piere tuturor umorul. În veacul XIX, farsa și gluma literară (de pildă) erau mult mai în vogă, ba chiar la mare cinste. Nici a doua jumătate a secolului trecut nu s-a arătat mai seacă. Responsabilul cu farsele la Uniunea Scriitorilor în anii ’50-’60 era colonelul Nicolae Tăutu, care, între altele, s-a dat, la telefon, drept ministrul forţelor armate şi a ordonat administratorului cimitirului Ghencea militar să dezgroape toţi morţii, urmând să fie reînhumaţi strict după ierarhia gradelor. Întrebarea era ce forţă de muncă suplimentară necesita operaţiunea. Administratorul a trimis ministrului un tabel prin care solicita 46 de gropari în plus, cerând şi desluşiri tehnice cu privire l