Uneori, în viaţa omului, apare un moment hotărâtor când trebuie afirmat un nu! Hotărâtor, fără niciun drept de recurs. Inerţiile cad de la sine, toate resursele sunt mobilizate spre aflarea unor noi soluţii. La începutul anului 2009, când dna dr. Elena Olaru prelua prin concurs postul de manager al Spitalului din Găeşti (judeţul Dâmboviţa), situaţia financiară a instituţiei era puternic grevată de o datorie de şase miliarde de lei vechi. Fapt ce făcea dificilă nu numai funcţionarea normală, dar, mai ales, demararea unui minim program de dezvoltare şi înzestrare în susţinerea unui act medical eficient. În acelaşi judeţ, o astfel de soartă a avut-o Spitalul din Titu. Pentru un medic care vreme de peste 26 de ani îşi dăruise viaţa oamenilor din zonă, asemeni multor alţi colegi, de altfel, faptul punea în cauză propria existenţă profesională şi umană. Acel nu! incomod dar necesar trebuia pus în discuţie. Operaţii de reanimare Cifrele ameninţătoare se cereau introduse într-o ecuaţie a supravieţuirii. La unele contracte s-a renunţat, serviciile revenind personalului spitalului. În special cele de birocraţie medicală. Celelalte, negociate strâns la preţuri cât mai mici posibil. Fără rabat. În anul 2009, au fost lichidate patru miliarde din datorii, în cel următor – ultimele două. Dorinţa firească de a-şi afirma un statut modern căpătase drept de liberă practică. O minimă încurajare a venit din partea Ministerului Sănătăţii, care a furnizat fondurile necesare modernizării staţiei de sterilizare a spitalului şi procurării aparaturii de laborator. Mai modest, primăria oraşului a asfaltat curtea unităţii, a montat bănci şi în curând va sădi copaci, spre a se asigura bolnavilor un mediu ambiental plăcut. Prin eforturi proprii, ale spitalului, s-a înlocuit acoperişul deteriorat al bucătăriei, s-a igienizat secţia ginecologie, a fost dat în funcţiune un grup ele