Numele de botez al scriitorului Ion Marin Sadoveanu este Iancu Leonte Marinescu. Acesta s-a născut în Bucureşti, pe 15 iunie 1893, la sfârşitul veacului pe care avea să îl închidă mai târziu, între copertele romanului cu acelşi titlu. ,,Sfârşit de veac în Bucureşti” a apărut în 1944, an tensionat şi contorsionat în istoria noastră. Contextul politic al timpului a blocat în mare măsură, receptarea romanului de către publicul cititor, ceea ce nu a defavorizat însă, o bună primire din partea criticii de specialitate.

Prima limbă pe care a învăţat-o în frageda sa copilărie, Ion Marin Sadoveanu a fost germana, întrucât a fost educat de ,,o prusacă de la Breslau”, după cum aminteşte autorul, într-un interviu. A aprofundat apoi studiile limbilor franceză şi engleză, şlefuindu-şi continuu mintea, cunoaşterea, inteligenţa spre a deveni un om de teatru desăvârşit. A reuşit, a fost autor dramatic, cronicar, a conferenţiat strălucit pe teme de teorie şi istorie universală a teatrului, a fost căsătorit (şi) cu Marieta Sadova, renumită actriţă a timpului, a fost numit, în 1934, Director General al Teatrelor şi Operelor. ,,Văzuse nenumărate spectacole şi pe cei mai mari actori europeni ai timpului, stătuse de vorbă cu teoreticieni, regizori, interpreţi, animatori. În mod cert, era în România omul cu cea mai vastă, cea mai coerentă, cea mai selectă bibliotecă de teatru din ţară.” scrie Valeriu Râpeanu. Personalitate pregnantă a culturii acelor vremuri, Ion Marin Sadoveanu a fost considerat, după 23 august 1944, unul dintre profitorii regimului antisovietic. Publicaţiile acelei perioade l-au etichetat drept ,,nazist” şi ,,agent al fascismului”, pe cel care cum spuneam, vorbea de foarte mic limba germană, pe care o perfecţionase şi care îi devenise instrument de lucru în aprofundarea studiilor sale culturale, ca orice altă limbă străină.

Într-un decembrie viscoli