Fără îndoială, legea prin care se reglementează modul de organizare a Bucureştiului e prea importantă pentru a fi adoptată fără o prealabilă dezbatere publică. De fapt, asta e valabil pentru orice lege, numai că actuala conducere a ţării pare să nu ştie (dacă ne uităm la generalizarea legiferării prin angajarea răspunderii).

De acest principiu se pare că şi-au adus aminte acum. De fapt, istoria e puţin mai complicată. În iarnă, Elena Udrea a anunţat că va înainta Guvernului un proiect de lege de modificare a legii Capitalei prin care primarii de sector ar urma să nu mai fie supuşi votului direct al cetăţenilor, ci să fie aleşi din rândul consilierilor CGMB, iar bugetele sectoarelor să fie una cu bugetul Primăriei Generale. Nu s-a vorbit de consultarea electoratului până ce opoziţia, prin vocea primarului liberal al sectorului 1, nu a reacţionat, anunţând declanşarea strângerii de semnături pentru organizarea unui referendum care să blocheze iniţiativa potenţialei candidate la postul de primar general. Pentru că erau mari şanse ca iniţiativa strângerii de semnături să fie încununată de succes, ceea ce ar fi anihilat definitiv orice şansă a vreunui candidat PDL în alegerile de peste un an, a fost schimbat macazul.

Majoritatea PDL-PRM din Consiliul General a decis ex abrupto să organizeze un simulacru de consultare populară; în felul ăsta, nu li se poate reproşa că n-au ţinut cont de părerea alegătorilor, dar pot să meargă mai departe cu legea lor. În locul unei întrebări clare (textul propus de primarul general era „Sunteţi de acord cu centralizarea administrativă prin transferul de atribuţii de la primăriile de sector către CGMB?") au decis să fie şapte, şi nici una clară. Şapte întrebări sunt deja un chestionar de opinie. Dar unul alcătuit de un student picat la examenul de Metode şi tehnici de cercetare din primul an.

Unele seamănă cu nişte între