Care este calea pe care o va urma Uniunea Europeana: cea de aprofundare sau cea de largire? De mai bine de un an se vorbeste despre Uniunea Europeana utilizind doar termeni precum "criza de legitimitate", "criza de identitate", "perioada de pasivitate", "pauza de reflectie". Pentru unii, problemele existentiale ale Uniunii par sa se rezolve incet incet, odata cu acordul asupra unui buget sau stringerea rindurilor pe frontul energiei. Insa, pentru multi, confuzia in care s-a adincit Constitutia europeana, moarta inainte de a se naste, regresul economic tot mai accentuat al motoarelor europene, intirzierea solutiilor in domeniul social si lipsa consensului intre statele membre tintuiesc Bruxelles-ul intr-o criza perpetua. Pentru analisti, viitorul Uniunii Europene se reduce, in linii mari, la o intrebare - o Uniune politica, adica o Europa federalizata si o viziune globala, sau o Uniune extinsa, unita doar prin politici economice? Adeptii extinderii inteleg ca sint putine sanse sa se ajunga la o Uniune consensuala, reprezentata de o singura voce. Exista si va exista, se pare, intotdeauna o bariera intre tarile bogate din Vest si cele sarace din Est, iar nationalismul popoarelor europene va putea fi cu greu amortit prin viziunea unei identitati europene globale. In schimb, intreaga Europa pare a fi sortita sa imparta aceleasi probleme: imbatrinirea populatiei, imposibilitatea de a face fata economiei galopante a Chinei, Indiei si a Statelor Unite ale Americii, esecul multiculturalismului, frica de globalizare etc. Aceste probleme sint imposibil de ignorat. Germania, cel mai mare contribuabil al UE, este descrisa de catre cancelarul aflat la putere, Angela Merkel, drept o tara in pragul falimentului. Aproape toate tarile estice au sistemul social depasit pentru nevoile populatiei, iar negocierile defectuoase menite a combate ieftinitatea produselor chinezesti, ambitiile