Turiştii care caută odihna departe de gălăgia staţiunilor se pot refugia la Mănăstirea Costineşti. La locul de închinăciune, unic în peisajul monastic din ţară, credincioşii sunt primiţi şi cazaţi cu ospitalitate de către cinci măicuţe. La doar doi kilometri de aglomeraţia din Costineşti, în mijlocul câmpiei care duce spre satul Schitul, se află o adevărată oază de linişte şi de credinţă, Mănăstirea „Sfânta Elena de la Mare“.

Cei care se retrag aici, chiar şi pentru câteva ore, se pot bucura de momente de linişte, împăcare şi regăsire, greu de găsit în haosul din staţiunile supraaglomerate de turişti. Încă de la intrarea în lăcaşul sfânt eşti întâmpinat de o grădină plină cu flori, dar şi de maica stareţă Cipriana Negoescu. Alături de ea, alte patru călugăriţe te poftesc cu zâmbetul pe buze în bisericuţă.

Pelerinii, în număr mic

Reconstrucţia aşezământului a început pe actualul amplasamanet în umră cu 13 ani. Vechea mănăstire, care

era situată în zona localităţii 23 August, a fost dărâmată în anul 1950 de comunişti. Când a fost pusă piatra de temelie, măicuţele s-au rugat la adăpostul unui cort şi la umbra unei cisterne de apă, pe care tractoriştii din satul Schitul o schimbau o dată la două săptămâni.

Astăzi, puţini sunt cei care trec pragul acestei aşezări, spune maica stareţă. La doar doi kilometri de aici, în staţiune, sunt zilnic câteva zeci de mii de turişti. „În general, la marile sărbători şi atunci când vremea este mai ploioasă ne vin mai mulţi credincioşi. În această perioadă avem câte 50 de pelerini într-o zi, dar prea puţini sunt tineri“, a explicat măicuţa. Turiştii care nu au unde să stea peste noapte sunt primiţi şi cazaţi cu ospitalitate de către măicuţe în cele patru camere destinate exclusiv acestui lucru.

Două milioane de lei pentru renovare

Deşi o parte dintre c