Milovan Djilas a fost unul dintre cei mai cunoscuti disidenti pe care i-a avut Europa de Est în secolul al XX-lea. S-a nascut la 12 iunie 1911 în satul Podbiše, districtul Kolašin, din micul regat al Muntenegrului. Djilas a urmat scoala primara si secundara în Muntenegru, apoi Facultatea de Filosofie a Universitatii din Belgrad începand cu anul 1929. S-a numarat printre liderii miscarii studentesti care s-au opus instaurarii dictaturii regelui Alexandru, din 6 ianuarie 1929. A luat parte în anii care au urmat la diverse manifestatii si miscari de protest îndreptate împotriva regimului autoritar monarhic. Impotrivindu-se acestei situatii interne fluide, el a fost atras în randurile Partidului Comunist Iugoslav, aflat în acea perioada în ilegalitate. Djilas a fost arestat pentru prima oara în lunga sa viata de activism politic în februarie 1932, dar a fost detinut timp de doar 10 zile pentru ca politia nu a reusit sa stranga dovezi care sa-l incrimineze. In octombrie 1932, a devenit secretarul de partid al organizatiei comuniste din Universitatea din Belgrad, motiv pentru care a fost rearestat în aprilie 1933. De data aceasta, a fost condamnat la 3 ani de munca fortata în complexul penitenciar din Sremska Mitrovica, sentinta pe care a executat-o pana la capat. In 1937, el a fost ales membru al Comitetului PC Iugoslav din Serbia. In acelasi an, Josip Broz Tito a devenit liderul PCI, iar Djilas a mai urcat o treapta, ajungand membru al Comitetului Central. Ascensiunea sa politica incontestabila si vizibilitatea sa publica l-au adus în pozitia de a fi unul dintre principalii oameni politici care s-au adresat multimii adunate în Belgrad pentru a condamna semnarea, la 25 martie 1941, de catre guvernul Cvetkovic, la insistentele printului regent Paul, a aderarii Regatului Iugoslavia la Pactul Tripartit. Denuntarea acestui tratat a provocat reactia rapida si furioasa a German