Cînd plănuieşti o excursie, este recomandabil să te pregăteşti cît de cît, să-ţi propui ce vizitezi, pe cine vizitezi, ce relaţii noi stabileşti în domeniul care te pasionează. Afară de multele expoziţii pe care-mi propusesem să le vizitez la Paris, doream să-l reîntîlnesc pe renumitul specialist al operei lui Brauner, Samy Kinge, pe care avusesem bucuria de a-l cunoaşte în urmă cu un an. Între timp, i-am trimis din ţară cîteva materiale referitoare la Brauner, ceea ce i-a făcut plăcere, de fiecare dată răspunzîndu-mi protocolar, ba mai mult decît atît, punîndu-mi în plic şi cîte un catalog expoziţional, mai vechi, al lui Victor Brauner.

Mă gîndeam ce să-i aduc şi de data aceasta, ceva nou, în legătură cu pictorul de a cărui operă se ocupă de o viaţă. Aşa că m-am hotărît să-i aduc cîteva fotografii. Cu ce credeţi? Cu strada şi casa unde a locuit Brauner, în copilărie şi adolescenţă. Zis şi făcut! Aşa că am rugat un prieten, la fel de entuziast ca şi mine, profesorul Wolfgang Koch, experimentat fotograf, care a luat o serie de imagini din Dealul Filaretului, mai ales de pe strada cu trepte, numită Xenofon, şi de pe Aleea Suter, unde se află casa în care a locuit familia Brauner, părinţi şi copii, şi care astăzi este sediul Poliţiei Comunitare a respectivului sector. Să nu vă închipuiţi că pe clădire este vreo placă memorială. Poate după acest articol. Mai ştii?...

Cu fotografiile în geantă, un catalog al expoziţiei Brauneriana şi un afiş al recentei expoziţii de la muzeul Literaturii Române, Brauner şi însoţitorii, intru pe o stradă cu multe galerii, numită rue de Verneuil. Îl voi găsi pe galerist? Emoţii… Din depărtare, văd vitrina luminată. Mă aflu în faţa ei. Nici o mişcare în interior. Sun la uşă. Aştept. Nu se întîmplă nimic! Mai sun încă o dată. Nimic! Probabil proprietarul a plecat pentru un timp. Lumina aprinsă, oblonul ridicat sînt indicii că