Nu ştiu exact cum se pot considera în criză nişte indivizi care anul trecut şi-au permis să-şi cumpere o barcă, un yacht mai mare sau mai mic. Atâta timp cât ieşi pe mare pe barca proprietate personală, nu cred că ai de ce să te plângi, nu?!
Este adevărat, presa mondenă ne-a prezentat în ultimii ani fel de fel de exemple de vedete şi vedetuţe, afacerişti, patroni de echipe de hochei sau vedete de televiziune care şi-au etalat bărcuţele şi au făcut o întreagă naţiune să băloşească. Pentru că, românul post-decembrist are imaginea idilică a oceanului cu apă limpede, a soarelui frumos strălucitor şi a blondei platinate care se bronzează, plină de ulei şi poziţionată lasciv la bordul unui yacht. Şi, cum a copiat mai tot ce s-a putut din filme, românaşul şi-a dorit şi bărcuţă de soi, că doar el nu este mai prejos. Şi aşa au început să se organizeze evenimente de gen, cu ajutorul cărora doritorii primeau bijuteriile plutitoare cum se spune... la botul calului. Numai că, iată cum criza a lovit la prova industria ambarcaţiunilor pentru mici bogătaşi. Iar bărcile nu se mai vând, nici de frică, aşa cum se spune. Cei care vând yacht-uri se plâng că nu există infrastructură, că nu au cum să alimenteze bijuteriile, şi că toate acestea reprezintă beţe în roţile industriei. Dar se laudă cu bărci de 700.000 de euro. Problema infrastructurii este general valabilă. Traficul maritim are o problemă, cel rutier la fel, şi oriunde ne-am învârti şi ne-am codi, oricum vom mai găsi câte un minus din punct de vedere al infrastructurii. Apoi, mai apare un semn de întrebare: dacă n-au unde să alimenteze, de ce-şi mai cumpără celebrii României bărcuţe? Numai pentru a se plimba prin alte mări?! Mă rog, poate nu mă pricep eu, poate nu înţeleg pasiunea, poate nu pot percepe cum unii se plâng din cauza crizei, însă se dau pe mare (aşa cum spun toţi şmecherii, că de dau pe Tomis, pe mare sau c
