Ajuns la minimul ultimilor 4 ani, euro este pe cale de a se dezintegra, cu toate eforturile depuse de Uniunea Europeană (UE) şI Banca Centrală Europeană (BCE). Durerile sale, în parte cauzate de speculatorii care s-au bazat pe jongleriile financiare, în parte din cauza problemelor structurale din interiorul uniunii monetare, au efecte directe în România. Ecourile crizei sale se răsfrâng şi peste Ocean, ameninţând relansarea economiei americane.

Euro se tranzacţionează astăzi la 1,24 dolari, însă analiştii prevăd o ieftinire constantă a sa până la paritatea cu dolarul, care ar ajunge la finele anului. Nume ilustre ale economiei mondiale nu cred că euro va mai rezista mult. De la miliardarul american George Soros până la Nouriel Roubini, supranumit "Dr. Doom" pentru că a prezis criza mondială, mulţi economişti au cântat prohodul monedei unice europene.

CUM S-A AJUNS AICI?

În primul rând o serie de state ale uniunii monetare au înşelat partenerii. La constituirea euro, în 1999, ţările care au pus baza monedei au instituit o serie de criterii care să fie respectate de toate ţările membre. Cum ar fi ca monedele naţionale să nu fluctueze foarte mult înainte iar deficitul bugetar - adică cât cheltuie statul raportat la ce venituri are- să nu fie mai mare de 3% din Produsul Intern Brut (PIB). Aceste criterii nu au fost puse degeaba, iar respectarea lor arăta o distribuire uniformă între statele respective a bogăţiei şI o competitivitate asemănătoare. Însă din capul locului o serie de ţări au văzut asta drept o povară. Aşa că au făcut orice pentru a intra în horă.

Presa a relatat că banca americană JP Morgan a "cosmetizat" finanţele Italiei pentru ca aceasta să poată îndeplini criteriile de admitere în 1999. Grecia nu a reuşit din prima, aşa că a intrat în 2001. Ceea ce părea un mare succes atunci era, în fapt, o ascundere sub pr