Cum era de aşteptat, şeful statului a ieşit la rampă şi a trasat tuşele majore care delimitează teritoriul celor două mari lupte din zona PDL: cea internă şi cu bătaie scurtă - pentru vârful partidului - şi cea cu miză personală şi cu bătaie mai lungă - pentru viitorul politic al lui Traian Băsescu.

Ieşirea publică, luni seară, a preşedintelui la TVR are şi un dublu tăiş: limpezeşte o parte din ape şi le tulbură mai mult pe celelalte.

Unde face totuşi lumină? Întâi de toate, Traian Băsescu şi-a etalat preferinţele, previzibile, relativ la cursa pentru şefia PDL. Nu a făcut-o însă doar pentru a da semnalul încolonării activului de partid în spatele premierului Emil Boc, ci şi pentru a-şi trans¬mite propriul mesaj: acela că vrea să rămână locomotiva PDL şi este dispus să facă totul pentru a fi el cel care tractează partidul şi pe viitor. De altfel, Băsescu este forţat nu doar de propria-i ambiţie, ci şi de împrejurări să dea un mesaj clar: mesajul că partidul nu va rămâne orfan de tătuc în proximitatea alegerilor, dacă votul intern se va orienta spre Emil Boc, şi nu spre Vasile Blaga. Cu atât mai mult cu cât Blaga rămâne singura figură care ar şi vrea, ar şi putea să joace rol de lider, nu doar de preşedinte al PDL.

De altfel, starea de spirit şi modul în care s-au coagulat forţele în interiorul formaţiunii democrat-liberale spun multe despre opţiunile pe care le are preşedintele în acest moment.

Pentru şefie aleargă Emil Boc şi Vasile Blaga. Deşi este preşedinte în exerciţiu în Modrogan, premierul porneşte, la prima vedere, cu şansa a doua. Popularitatea i s-a erodat vizibil din cauza guvernării nu doar la nivelul electoratului, ci şi în rândul partidului.

În plus, prins prea mult cu treburile la Palatul Victoria, Emil Boc a pierdut, inevitabil, legătura cu organizaţiile din teritoriu, iar credibilitatea sa în afara formaţiunii este