Investiţia în artă are tactici şi mecanisme diferite în funcţie de vechimea operelor. Astfel, pentru unele tablouri, profitul poate fi obţinut în doi-trei ani, în timp ce pentru altele trebuie aşteptat până la 50 de ani.
Ideea unei pieţe cu trei viteze a fost lansată de criticul Pavel Şuşară, preşedintele Asociaţiei Experţilor şi Evaluatorilor. „Arta contemporană, care este cea mai accesibilă, are profitabilitatea cea mai mare, dar în timp, înseamnă două generaţii“, apreciază Şuşară.
O a doua direcţie de investiţii ar fi pictorii din preajma celor două războaie, care s-au tranzacţionat accidental şi care au un potenţial spectaculos pe termen mediu. Creşterea lor va fi dată de ascensiunea pieţei, iar specificul este reprezentat de preţurile accesibile.
Dacă acum prețul este undeva între 2.000 și 3.000 de euro, în doar câțiva ani, va ajunge la o valoarea dublă. În sfârşit, profitul cel mai rapid se obţine pentru pictorii de patrimoniu, care au preţuri între 50 și 100.000 de euro şi pentru care se aşteaptă o creştere de până la 50% pe termen scurt.
Toate calculele se bazează pe tendinţele înregistrate în ultimii trei ani, în care capitalizarea pieţei de artă a crescut spectaculos: de la 2,6 milioane euro, în 2008, la 8,3 milioane euro, în 2010. Pentru acest an, estimările prevăd o creștere de aproape 40% față de anul trecut. Ratele de profitabilitate raportate de negustorii de artă reflectă această capitalizare: 30,5% în 2009 şi 37% în 2010. Randamentul multianual a fost de 36% în ultimii 15 ani, mult peste aur, imobiliare sau indici bursieri agregaţi.
Un accelerator: cota mică
Licitaţiile din ultimele 12 luni au doborât record după record şi au atras atenţia publicului asupra unei pieţe în plină ascensiune în mijlocul crizei economice. „Este vorba despre orientarea publicului spre obiecte cu valoare intrinsecă“, spune Alexandru Bâ
