Cum evităm capcanele? Decalogul celor zece proiecte sustenabile

Pe 8 noiembrie avea loc la Bucureşti, în prezenţa preşedintelui CE José Manuel Barroso, "Summitul Dunării", eveniment de deosebită importanţă pentru viitorul României şi al ţărilor scăldate de fluviu. Aşa cum a menţionat preşedintele Comisiei Europene, proiectul a fost iniţiat de România (după consultarea Austriei, căreia i-am propus un parteneriat pe acest proiect şi care, de altfel, a fost şi acceptat) în iunie 2008, în urma unei iniţiative pe care am luat-o ca prim-ministru, pentru a conecta România mai bine la infrastructura europeană şi a-i da posibilitatea să acceseze fonduri dintr-un potenţial proiect de anvergură europeană.

Elementul cheie pe care l-am avut în vedere a fost de a da posibilitatea României să joace un rol mai important în regiune în plan economic şi politic, pe măsura potenţialului pe care-l avem. Interesul pentru această iniţiativă a fost unul deosebit, probă stând faptul că 14 state au onorat summitul la nivel de şefi de guvern sau miniştri de externe. UE s-a angajat să bugeteze acest proiect cu nu mai puţin de 100 mld euro până în 2013! Rămâne de văzut cu ce proiecte va veni România să încerce să obţină finanţare. Are România o concepţie sau o viziune cu privire la rolul Dunării pentru statele riverane şi mai cu seamă pentru România? Din semnalele şi informaţiile pe care le-am văzut în presă (inclusiv în Ziarul Financiar), sunt foarte sceptic şi chiar îngrijorat. În locul unor proiecte moderne, viabile şi de interes economic şi social care să ţină cont de realităţile şi perspectivele de dezvoltare reală, am văzut revenind în prim-plan ideea canalului Bucureşti - Dunăre, proiect emblematic al "Epocii de Aur".

Inepţia canalului Dunăre - Bucureşti

Pentru a înţelege de ce este o uriaşă inepţie acest proiect al canalului Bucureşti - Dunăre va tre