Ţi-ai strivit duşmanul, l-ai pulverizat, apoi l-ai scos din istorie. Şi, brusc, simţi pe cap talpa grea a consecinţelor.
Grea misie, misia de propagandist! Să fii tot timpul cu ochiul pe adversar, să-i storci seva, să pui la bătaie toată ştiinţa de carte, arta persuasiunii, să legi cu fundiţă ghemul de contradicţii şi să serveşti publicului o marmeladă pe post de delicatesă. Cei naivi ar denumi asta prestidigitaţie, miracol, revelaţie, dacă n-ar fi decât o slujbă ticăloasă, împletită cu un dispreţ suveran faţă de vulg, prostime, gloată - noţiuni prin care propagandiştii subînţeleg întotdeauna poporul. Nu vă faceţi iluzii, nu sunt cazuri separate, nu sunt pete în soare. Ei caracterizează România acestor zile, în neputinţa ei.
Cele mai aiuritoare declaraţii de ultimă oră aparţin lui Florin Iordache, PSD, vicepreşedintele Comisiei Juridice din Camera Deputaţilor, „De fiecare dată prea ne speriem de Bruxelles, cine este Bruxelles-ul ăsta?"şi Monicăi Macovei, europarlamentar PDL, „Eu cred ca urmează un război civil." Spre ştiinţa domnului deputat, Bruxelles nu e o persoană, ci, mai degrabă, un set de legi şi de reguli la care am aderat. Mai e şi un oraş european unde România îşi trimite reprezentanţii pentru elaborarea unei legislaţii unificate, care să-i pună cetăţenii la adăpost de abuzuri, bun plac sau răzbunare. Dl Iordache ar trebui să ştie că voinţa personală, în numele voinţei populare şi a statisticilor de tot soiul, nu are niciodată dreptul de a-şi impune, prin majoritatea astfel dobândită, eludarea, abolirea sau strâmbarea legilor.
E greu de crezut că, odată urcat în şaua puterii, nu eşti liber să dai în cap oricui vrei, dar aşa e. Cantitatea de prostie, presărată fin cu abuz şi cu rea-voinţă, deşi oferită publicului prin nişte canale dacă nu neortodoxe, atunci sigur ilegale, a bătut orice record pe metrul pătrat. Pe scurt, legile nu se sc
