In urma cu 4 ani, in paginile suplimentului "ALDINE" din 18 XI 2005, in reportajul intitulat "La Vladeni, de ziua Parintelui Staniloae", semnalam starea ingrijoratoare in care se afla casa celui mai important teolog al veacului trecut. Astazi a venit vremea sa anuntam cu bucurie intrarea in normalitate a acestui loc de o importanta aparte pentru spiritualitatea autohtona.
In viata fiecaruia dintre noi sunt zile ce poarta in alcatuirea lor tainica semnele neuitarii vesnice. Zilele fericite ale copilariei, ziua in care te-ai indragostit, zilele in care iti porti in brate copiii – rod al dragostei, zilele in care te desparti cu durere de cei care ti-au dat viata, zilele in care prietenia – ce cuvant rar! – revarsa semne tamaduitoare peste ranile din sufletul incercat prin atatea si atatea lupte purtate departe de obarsii. Dar mai ales, sunt acele zile in care ai unde sa te intorci, impovarat de timp, acasa la izvoare, la locul acela unde peretii casei vorbesc in cuvinte grele de intelesuri carora doar tu le mai cunosti astazi rostul.
Te asezi ostenit pe un scaun in tinda, zabovind cu parul incaruntit de amintiri, si deslusind vocile sadite prin colturile casei, ori prin firele de iarba crescute in curte, ori in stergarul de sub icoana Maicii Domnului de deasupra patului, ori intre paginile ingalbenite ale cartilor cocarjate de uitare, sau pe bucata din lemn pe care mamaliga aburinda se asternea odinioara rostuita de mainile la fel de calde ale mamei. Nimic nu poate fi asemeni zilei in care te intorci acasa!
O astfel de zi minunata am trait la inceput de toamna in Vladenii Brasovului. Intreaga asezare era pregatita de sarbatoare, gata sa intampine pe Intaistatorul Bisericii Ortodoxe Romane, Prea Fericirea Sa Daniel, alaturi de Mitropolitul Ardealului Laurentiu Streza, veniti sa inaugureze Casa memoriala Dumitru Staniloae care in ac