Într-o vreme, în paginile "Sportului" era la modă şablonul "valoarea nu aşteaptă numărul anilor". La un moment dat acesta ajunsese chiar titlul unei rubrici. Era cazul, nu era cazul, noul val era împins cât mai în faţă. Nu cred că a lipsit vreodată din articol comparaţia cu, aţi ghicit, exploziile lui Dobrin ori Balaci, doi dintre precocii fotbalului nostru. De obicei se glumea: a fost, iată, împlinit primul pas către constatarea amară de peste ani "s-a născut vedetă şi a murit speranţă". Drepturile de autor aparţineau tribunei. Pe lângă mulţi, cei mai mulţi, fotbalul trecuse neobservat, pe furiş parcă, fără artificii şi fără patos.
Am văzut în weekend ratarea colosală a lui Ţucudean, cu care şi-a semnat sentinţa la Standard, şi mi-am adus aminte de un text pe care ProSport mi l-a găzduit la începutul sezonului. Zburdălnicia din Supercupa cu CFR şi pofta de gol din debutul campionatului ale lui Ţucudean te trăgeau de mânecă, anunţau explozia. E Dănciulescu bucăţică ruptă, dar cu 15 ani mai tânăr, se spunea. E marele pariu al lui Bonetti, e de fapt pariul campionatului, e pariul naţionalei...Ce prăpastie s-a căscat între atacantul în faţă cu toată poarta succesului din toamnă şi rezerva debusolată care nu pricepe ce i se întâmplă de acum! Avem pe masă destule criterii de evaluare ale campionatelor de la noi şi cel belgian. În niciun caz nu e hăul propus de gemenii deziluziilor Ţucudean şi Prinţul Cristea.
În doar trei imagini-simbol, călătoria lui Ţucudean la Liege ar arăta cam aşa: 1. O poză atunci când îşi pune mâinile în cap la eliminarea după un tackling chirurgical a la Strătilă asupra unui adversar lângă fanionul de colţ; 2. Altă dată lovind gazonul cu furie cu dosul palmei după o foarfecă total eşuată în 6 m; 3. C