"Ce s-ar intimpla daca as orbi?" O intrebarea care ne trece prin minte macar o data in viata. Cu siguranta insa, fiecare a alungat din minte gindul acesta in doar citeva secunde. Inima ti se stringe, iar mintea refuza sa te lase macar sa banui cosmarul in care ti s-ar transforma viata daca ai orbi. "Sa orbesti este un fleac!" afirma cu seninatate Jana Coculeana, fost medic generalist care si-a pierdut vederea in urma cu 15 ani. Nu este nebuna. Doar ca dupa ce si-a pierdut vederea, Dumnezeu i-a aratat ca orbirea nu e cel mai cumplit lucru ce se poate intimpla unui om. "In urma cu sapte ani mi-a murit fata. Sa-ti moara copilul, e iad. Sa orbesti e un fleac!". Un fleac ce a invatat-o pe Jana Coculeana ce inseamna sa fii scuipat pe strada de pustii care isi dau seama ca nu vezi si esti neputincios. Sa rida oamenii de tine, pentru ca te-ai impiedicat. Sa-ti fie rusine sa maninci intr-un restaurant pentru ca nu nimeresti boabele de mazare cu furculita. Sa nu mai vezi chipurile celor dragi. Sa nu mai vezi un rasarit de soare. "Sa nu mai poti citi si sa te inchizi in casa fiindca ti-e rusine daca te-ai lovi de un copac. Si lista poate continua". Jana Coculeana zimbeste amar. "Am vrut sa ma sinucid dupa ce am orbit. Drumul spre intuneric este cumplit." Foarte putini ieseni stiu probabil ca astazi este Ziua Internationala a Bastonului Alb. Macar astazi, oamenii "normali" ar trebui sa incerce sa inteleaga ce inseamna o viata in bezna. Acest lucru nu inseamna sa le plingi de mila celor fara vedere. Ci doar sa nu rizi de ei pe strada, sa le acorzi prioritate cind sint pe trecerea de pietoni si, daca poti, chiar sa le intinzi o mina de ajutor. "Cind a orbit mama, mi-am zis: Doamne, numai asta sa nu mi se-intimple! Asta a fost tot. Nu m-am gindit niciodata serios ca voi orbi. Ma ingrozea ideea si o alungam repede din minte". Jana Coculeana isi aminteste de primii ei pasi spre intun