Natalie Dassye în Cleopatra
Recenta premieră a operei „Giulio Cesare", de Haendel, la Opera Garnier din Paris (programată până la 17 februarie), cu celebra Natalie Dessaye în rolul Cleopatrei, pe care îl cântă pentru prima dată pe scenă, a provocat cronici împărţite între admiraţie şi contestare.
Aşteptat cu nerăbdare de melomanii parizieni, care-şi aminteau precedenta montare din 1987, semnată de Nicholas Hynter, spectacolul şi-a atras o serie de critici, în special din cauza regiei realizate, de altfel, de unul dintre numele prestigioase ale domeniului, Laurent Pelly.
Acţiunea este plasată de acesta într-un decor amintind departamentele de arheologie şi pictură de secol XVIII ale Muzeului Luvru, armurile şi togele personajelor învecinându-se cu jeans şi tricouri purtate de muncitorii din muzeu în zilele noastre, care aranjează busturile antice pe rafturile depozitului plin cu sculpturi antice, egiptene, greceşti şi romane, printre care apar cântăreţii.
În spatele cântăreţilor este un neîncetat du-te-vino al conservatorilor care transportă copii de sculpturi, coloane, lăzi şi chiar capul lui Pompeius pe un cărucior. Ideea, scrie Christian Merlin în „Le Figaro", are drept consecinţă faptul că „personajele rămân caricaturi burleşti". Cele două lumi ce ocupă concomitent scena impietează uneori, susţin cronicarii, asupra acţiunii operei lui Haendel.
Mai picantă, apariţia cântăreţei Natalie Dassaye "topless", în scena seducţiei, n-a rămas nici ea fără comentarii, de la cele amuzate la indignare. Ca şi ideea de a plasa apariţia Cleopatrei pe muntele Parnas, în compania celor nouă muze, între peisaje, care sunt aduse şi scoase din scenă la vedere.
În acest decor stufos, se desfăşoară acţiunea operei, considerate cea mai elaborată din creaţia de gen a lui Haendel, compusă în 1724, pe libretul lui Nicola Francesco Haym după cel al lui Giacomo Fr